# Salariile reale au scăzut în 9 economii europene, media zonei euro coborând cu 1,8%

> Salariile reale au scăzut în 9 din 27 de economii europene între 2021 și T1 2026, media zonei euro indicând un recul de 1,8%.

Publicat: 17 iulie 2026, 08:16 · Autor: Elena Popa · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/salariile-reale-au-scazut-in-9-economii-europene-media-zonei-euro/ · Publicație: Financiarul

![salarii reale Europa, Salariile reale au scăzut în 9 economii europene, media zonei euro coborând cu 1,8%](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/07/salarii-reale-europa-1024x683.jpg)

Până acum, presiunea salarială din Europa era citită în principal prin filtrul inflației. Datele pentru primul trimestru din 2026 arată însă o ruptură mai relevantă pentru bugetele de personal: salariile reale au scăzut cumulat în 9 dintre cele 27 de țări europene analizate de OCDE între T1 2021 și T1 2026, în timp ce cele mai mari avansuri au venit din economii din afara zonei euro, unde costul muncii a accelerat mult mai repede.

Media zonei euro indică un recul al salariilor reale de 1,8% în acest interval de cinci ani, în timp ce Italia a coborât cu 6,1%, cel mai slab rezultat din eșantion. Cehia a pierdut 5,8%, Suedia 4,8%, Danemarca 2,1%, iar Spania 2%. În același tablou, Belgia a stagnat la 0%, Franța și Estonia au avansat marginal, cu 0,1%, iar unele economii din proximitatea României au intrat pe o traiectorie opusă: Ungaria a crescut cu 29,8%, iar Polonia cu 16,5%.

Pentru companii, diferența contează imediat în costurile operaționale. În vestul Europei, unde salariile reale au stagnat sau au rămas sub nivelul din 2021, presiunea pe majorări suplimentare este temperată de recuperarea incompletă a puterii de cumpărare. În Ungaria și Polonia, unde avansurile sunt de două cifre, avantajul competitiv bazat pe forță de muncă relativ ieftină se erodează mai repede. Pentru firmele cu operațiuni, furnizori sau planuri de extindere în regiune, asta mută discuția dinspre simplul cost nominal al salariului spre randamentul fiecărui punct procentual adăugat în masa salarială.

## Zona euro a rămas sub nivelul din 2021, dar periferia a recuperat rapid

Lituania a avut cea mai mare creștere a salariilor reale din zona euro, de 14,8%, urmată de Letonia cu 7,4%, Slovenia cu 6,6%, Portugalia cu 5,6%, Grecia cu 4,7% și Luxemburg cu 4,1%. Dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, Marea Britanie conduce cu un plus de 3,6%, Germania a urcat cu 0,9%, Franța cu 0,1%, iar Italia și Spania au rămas în teritoriu negativ.

Ritmul lent de refacere din zona euro este explicat de felul în care s-au transmis șocurile inflaționiste în negocierea salariilor. Andrea Bassanini, editor al OECD Employment Outlook, a explicat pentru Euronews Business că ajustarea a fost întârziată de mecanica acordurilor colective.

> „Salariile reale erau încă afectate de criza costului vieții din 2022-2023 chiar și în T1 2026. Deoarece reînnoirile acordurilor colective sectoriale nu au loc în fiecare an și sunt de obicei eșalonate, salariile negociate au avut nevoie de mult timp pentru a-și reveni și nu au făcut-o complet.”

Această întârziere are o consecință directă pentru mediul de afaceri. În economiile unde contractele salariale se mișcă lent, șocul inflaționist apasă mai întâi pe consum și abia apoi pe costul forței de muncă. În economiile unde guvernele și piața muncii au împins mai agresiv salariul minim și salariile de intrare, impactul ajunge mai repede în EBITDA, mai ales în industriile cu marje deja sub presiune.

Cum relatează [Euronews](http://www.euronews.com/business/2026/07/17/real-wages-are-still-below-2021-levels-in-a-third-of-european-countries-analysed), Andrea Bassanini a legat diferențele dintre țări și de rolul salariului minim legal, mai ales în marile economii occidentale. Potrivit acestuia, creșterile decise administrativ au depășit inflația în Germania și Marea Britanie și au fost aproximativ aliniate cu inflația în Franța și Spania.

> „Un prim factor important este creșterea salariilor minime legale, care, prin decizie guvernamentală, au fost mai mari decât inflația atât în Germania, cât și în Marea Britanie și aproximativ la fel cu inflația în Franța și Spania.”

În oglindă, Ronald Janssen, fost economist-șef la Confederația Europeană a Sindicatelor și la Comitetul Consultativ Sindical, a arătat pentru Euronews Business de ce recuperarea a rămas incompletă chiar și după vârful inflației.

> „În timp ce rundele ulterioare de negocieri colective din anii care au urmat marii explozii a inflației au încercat să restabilească puterea de cumpărare a salariilor, lucrătorii și sindicatele au văzut cum puterea lor de negociere este îngreunată de preocupările legate de nesiguranța locurilor de muncă rezultate din mai mulți ani de creștere economică stagnantă, de temerile de dezindustrializare din cauza concurenței chineze și de un război tarifar condus de SUA care subminează accesul la o piață de export europeană majoră.”

## Ungaria, Polonia și Turcia schimbă comparația regională a costului muncii

Turcia a înregistrat cea mai mare creștere a salariilor reale, de 78,6%, de peste 2,6 ori ritmul din Ungaria și de aproape 4,8 ori ritmul din Polonia. Avansul apare însă pe fondul unei inflații de 32% la jumătatea anului 2026 și al unui punct de plecare foarte scăzut. Richard Grieveson și Meryem Gökten, de la Institutul Vienez pentru Studii Economice Internaționale, au arătat pentru Euronews Business că seria supraestimează câștigul efectiv de nivel de trai, deoarece o parte din creștere reprezintă recuperare după deprecierea anterioară a lirei turcești și după criza valutară din 2018.

În Ungaria, explicația este diferită. Péter Virovácz, economist-șef la ING, a legat creșterea salariilor reale de 29,8% de deficite structurale de forță de muncă, de politicile salariale ale guvernului și de recuperarea post-inflație. Pentru companii, combinația înseamnă costuri salariale mai ridicate într-o piață care până recent era văzută ca bază de producție competitivă față de vestul Europei. Polonia, cu un plus de 16,5%, merge în aceeași direcție, chiar dacă la o viteză mai mică decât Ungaria.

Raportul OCDE nu oferă un clasament complet al tuturor celor 27 de state și nu detaliază poziția României în această comparație. Pentru decidenții locali, semnalul util vine totuși din vecinătate: dacă piețele apropiate accelerează salariile reale cu două cifre, benchmark-ul regional pentru recrutare, retenție și externalizare nu mai este zona euro, ci Europa Centrală și de Est.

Perioada analizată a concentrat pandemia, războiul din Ucraina, prețurile record la energie și inflația ridicată, iar seria se oprește în primul trimestru din 2026. Asta înseamnă că datele nu includ încă scumpirea energiei apărută după atacurile comune SUA-Israel asupra Iranului și răspunsul Teheranului. Pentru companii, implicația de mâine este simplă: bugetele salariale și scenariile de profitabilitate construite pe o normalizare rapidă a costului vieții riscă să plece dintr-o bază prea optimistă, mai ales în piețele din estul Europei unde salariile reale au recuperat deja accelerat.

**Citește și:**

- [România are cea mai mare povară fiscală din UE pe salariile angajaților singuri.](https://financiarul.ro/economie/romania-are-cea-mai-mare-povara-fiscala-din-ue-pe-salariile-angajatilor-sin/)
- [18,7 venituri anuale pentru o locuință în Lisabona. Prețurile au crescut de patru ori mai rapid decât salariile](https://financiarul.ro/economie/18-7-venituri-anuale-pentru-o-locuinta-in-lisabona-preturile-au-crescut-de/)
- [Amenzi de 30.000 lei pentru angajatori. Salariile devin transparente la interviuri.](https://financiarul.ro/politica/amenzi-de-30-000-lei-pentru-angajatori-salariile-devin-transparente-la-interviuri/)