Probleme etice în cadrul platformelor de e-learning

Privită ca o natură a omului modern, tehnologia a reuşit în ultimii ani să devină rapid un instrument de comunicare şi diseminare, iar unul dintre principalii beneficiari ai avantajelor pe care le prezintă este chiar sistemul educaţional în toată complexitatea sa. Ca orice nouă achiziţie, este absolut necesară relevarea atât a avantajelor, cât şi a dezavantajelor pentru a fi asimilată sub aspect critic.

Pe de o parte, modalităţile de învăţare de tip e-learning favorizează educaţia şi îmbogăţirea culturală, extinderea orizonturilor şi a activităţilor, practic fără limite, iar pe de altă parte are ca şi revers posibilitatea de degradare a autenticităţii umane, a individului, prin încălcări etice precum lipsa intimităţii, plagiatul, infracţiuni informatice, fraudă academică, etc. Astfel, aceste capcane ridică un mare semn de întrebare privind regulile de folosire a Internetului şi dimensiunea etică.

INTRODUCERE

,,Minunile” tehnologiilor noi, moderne, au schimbat radical modul în care muncim, trăim şi obţinem informaţii, modul în care interacţionăm unii cu alţii, în care ne organizăm propria existenţă, devenind parte integrantă a vieţii de zi cu zi. Energia şi polivalenţa noului fenomen de digitalizare, de infiltrare a tehnologiei în spaţiul cotidian a condus astăzi la aşa numita ,,societate informaţională”, stabiliment democratic în cadrul căruia optica asupra condiţiilor economice, culturale şi sociale a suferit o transformare radicală.

Punctul zero al revoluţiei digitale, supraintitulată ,,a patra Revoluţie Industrială din istorie”, a fost consecinţa directă a omniprezenţei software-ului, a dispozitivelor, a conectivităţii şi a ubicuităţii tot mai ridicate. Totul s-a transformat odată cu acest fenomen: tehno-ştiinţa modernă a introdus acţiuni, obiecte şi consecinţe de dimensiuni noi, ce nu pot fi cuprinse de ambitusul eticii tradiţionale, făcând astfel ca această sferă să fie obturată de invazia virtualului în care protagonistul, acţiunea şi efectul diferă. În contextul diversităţii informaţionale şi al infosferei se impune necesitatea identificării unui fundament, a unui ,,traiect cultural” bazat pe educaţie morală, creativitate şi cunoaştere pentru a deservi binele general, pentru a conserva valorile şi a preveni dezumanizarea. Responsabilitatea şi libertatea umană ne conduc spre o permanentă şi necesară nevoie de reactualizare a valorilor şi dogmelor noastre morale, într-o lume tot mai artificializată, în care apar tot mai multe manifestări, procese negative.

Privită ca o expresie a raţionamentului practic şi ca un efort de a modifica condiţiile existenţei umane, tehnologia, ,,forţa producătoare”, a fost încă de la origine concepută ca fiind mai mult decât o manifestare a inteligenţei umane în scopuri practice. Deşi aplicaţiile acesteia depăsesc estimatele iniţiale, un aspect important trebuie avut în vedere: noul model de comunicare, specific începutului de mileniu III, determină întărirea şi modularea activităţii gândirii, schimbă contextele, uzanţele şi metodele de înţelegere, de transmitere a culturii şi a ştiinţei, deschide spaţiile de informare şi creează noi interacţiuni, lasă loc libertăţii de exprimare, dar, totodată, facilitează creşterea exponenţială a riscurilor – pentru chiar umanitatea omului.

Acest freamăt de transmisii electronice care interconecteză întreaga planetă a condus de-a lungul ultimului deceniu la o serie de aspecte pozitive, fiind instrumente puternice pentru educaţie şi îmbogăţire culturală, pentru activitatea comercială şi participarea politică, pentru dialogul şi înţelegerea interculturală. Instantaneu, descentralizat, global, Internetul poate conduce la o participare activă sau la o absorbţie pasivă într-o „lume auto-referenţială de stimuli”, servind la utilizarea responsabilă a libertăţii şi democrației, creşterea orizonturilor educaţionale şi culturale, depăşirea diviziunilor şi promovarea dezvoltării umane în diverse moduri.

Totuşi, există şi „reversul medaliei”: mijloacele de comunicare socială, care pot contribui la binele persoanei şi al comunităţilor, pot fi de asemenea folosite în scopul exploatării, manipulării, dominării şi încălcării demnităţii persoanelor. Noţiunea unei reglementări a Internetului reprezintă o problemă dificilă. La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate o serie de acte normative referitoare la libertatea de exprimare pe Internet precum ,,Declaraţia privind libertatea comunicării pe Internet”, elaborată de Consiliul Europei în 2003 sau ,,Libertatea media şi Internetul” – Recomandările de la Amsterdam, tot în 2003, document elaborat de OSCE – Organizația pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

În prezent, confruntându-se cu diferitele probleme care decurg din utilizarea necorespunzătoare şi gestionarea non-etică a noilor tehnologii, oamenii de specialitate folosesc termeni  precum „etică pe Internet”, „etică computerizată” pentru a prezenta necesitatea guvernării regulilor de conduită în aceste domenii. Ramură a filozofiei care studiază morala ca pe una din cele mai importante laturi ale existenţei umane şi sociale, etica a fost studiată încă din cele mai vechi timpuri, oamenii fiind preocupaţi să reglementeze relaţiile dintre ei prin norme care să aibă ca scop protejarea fiecărui individ, a comunităţii ca întreg sau a anumitor segmente.

Ca fundament al acestora au stat întotdeauna valorile promovate în diferite momente istorice şi arii de convieţuire, constituite în baza concepţiilor dominante vehiculate în societate despre sursa, valoarea şi sensul existenţei omului, dând naştere unei multitudini de perechi valoare – normă menite să diriguiască viaţa indivizilor în conformitate cu idealul uman şi cu sistemul de interese. Însă teoriile etice nu au adus până acum în prim-plan instrumentarea acţiunii umane prin intermediul software-ului, un domeniu neexplorat, care afectează relaţiile umane la un nivel instrumental în domenii atât de importante precum educaţia.

1. CONTEXT

Dezvoltarea rapidă a spaţiului cibernetic a făcut posibilă îndreptarea atenţiei şi spre formele de învăţământ. Vechiul model al comunicării unidirecţionale profesor – student este înlocuit de un sistem dinamic, multidirecţional, eficient, adaptabil la cerinţele participanţilor, interactiv, care se axează pe dezvoltarea de competenţe specializate în funcţie de tematica abordată. Învăţământul tradiţional urmărea o paradigmă de tip liniar în care informaţia, cunoştinţele se transmiteau de la profesor la elev de regulă unidirecţional, profesorul deţinând monopolul organizării cursului. Spre deosebire de acesta, e-learning-ul susţine o comunicare multidirecţională, întrucât elevul sau studentul nu mai este un spectator pasiv, un receptor care asimilează informaţia nerealizând un feed-back corespunzător, ci baza unui proces educaţional eficent [2].

Fiind de părere că modelele tradiţionale de predare-învăţare nu răspund noilor provocări create, multe organizaţii educaţionale s-au orientat către adoptarea TIC pentru a-şi îmbunătăţi funcţiile şi obiectivele. Această formă complementară de învăţare, de achiziţie de cunoştinţe şi aptitudini a facilitat accesul studenţilor la mai multe surse de informaţii, eliminarea limitelor de timp şi spaţiu în raport cu accesarea resurselor educaţionale, o învăţare mixtă, asincronă şi sincronă, comunicarea îmbunătăţită şi colaborativă, având ca şi caracteristică distinctivă mobilitatea (principiul ,,oricine, oriunde, oricând, orice”). Astfel, educaţia online, virtuală, prin formule specializate de tip e-learning reprezintă o variabilă necesară în contextul digitalizării tot mai accentuate, însă incubă şi o serie de riscuri şi vulnerabilităţi care trebuie recunoscute şi abordate [7].

Crescuţi într-o eră a declinului moralităţii publice, cu numeroase scandaluri şi cazuri de corupţie, studenţii deceniului actual sunt mult mai susceptibili la a încălca comportamentul etic din cadrul mediului universitar online, mai ales că e-learning-ul prin intermediul tehnologiei şi al aparentelor avantaje aduse (anonimitatea, conexiune în timp real, diversitatea surselor de informaţii) constituie un mediu proprice pentru compromiterea regulilor şi a normelor. Astfel, rădăcina problemelor etice de pe site-urile de învăţare electronică o reprezintă utilizarea necorespunzătoare a Internetului [3].

2. PROBLEME ETICE. TIPOLOGII

Celebrul scriitor şi consultant, Gary Pavela afirma că dintre problemele cu care se confruntă sistemul universitar contemporan, necinstea academică este una dintre cele mai grave, mai ales că spaţiul cibernetic sporeşte tentaţia studenţilor spre a comite astfel de delicte. La nivelul unui sondaj al Consiliului American pentru Educație, peste 60% dintre studenţii implicaţi în programe de e-learning au comis fraudă academică, 27% dintre aceştia întreprinzând astfel de acţiuni în mod frecvent. Totodată, s-au identificat şi alte tipare timpurii de încălcare a normelor, precum asistenţa necorespunzătoare la examen, utilizarea rău intenţionată a documentelor şi proiectelor, a resurselor academice şi a tehnicii de calcul, colectarea şi raportarea greşită a datelor, lipsa de respect faţă de munca celorlalţi (dreptul de autor) [5].

Principalul factor instigator constă în aşa numita ,,distanţă psihologică” (utilizată în numeroase teorii din psihologia socială, reprezintă tendinţa de a încălca regulile etice prin intermediul tehnologiei, actul simţindu-se mai puţin personal, întrucât nevizualizarea consecinţelor faptelor diminuează complexitatea acţiunii) [3]. La acesta se adaugă şi alţi stimuli negativi cum ar fi diferenţa între mediile şi cultura studenţilor pentru a determina ce este etic sau imoral, lipsa eticii în cadrul programelor şcolare, diviziunea digitală şi lipsa unei politici generale din partea instituţiilor academice care să clarifice etica abordării mediului de învăţare electronică. Astfel, deşi e-learning-ul urmăreşte principiul ,,cel mai bine, pentru cel mai mare număr de oameni”, acesta a agravat problemele legate de copiat, plagiat, încălcarea vieţii private, infracţiuni informatice, furt de date, gestionarea incorectă a echipamentelor, erori în manipularea şi utilizarea datelor. O clasificare a celor mai frecvente abateri se găseşte în tabelul de mai jos [4]:

Table 2.1 – Tiplogii de abateri etice

Categorie	Acţiuni
Drepturi de proprietate intelectuală	–       Copierea temelor colegilor şi trimiterea în cadrul platformei –       Lipsa documentării referinţelor –       Utilizarea aplicaţiilor software fără permisiune pentru realizarea temelor ce vor fi încărcate în cadrul platformei –       Utilizarea proiectelor/temelor deja realizate de pe Internet –       Fotocopierea documentelor –       Plagiatul, auto-plagiatul
Vandalism	–       Trimiterea de fişiere cu viruşi, sau care nu respectă standardele de securitate –       Accesarea platformei de pe alte conturi, fără permisiune –       Deschiderea de fişiere din cadrul platformei fără asigurarea securităţii acestora –       Trimiterea de fişiere/link-uri imorale –       Trimiterea de programe pentru a deteriora alte device-uri –       Utilizarea datelor colegilor pentru trading –       Interferenţa cu alte dispozitive
Intimitate	–       Compromiterea datelor de logare –       Publicarea fişierelor din cadrul platformei pe reţelele de socializare –       Deţinerea ilegală de fişiere ale colegilor –       Utilizarea rezultatelor colegilor pentru propriul beneficiu –       Nerespectarea procedurile de tip GDPR

 

Pe de altă parte, celebrul profesor de filozofie Christofer McMahon atrage atenţia şi asupra problemelor etice care pot apărea de partea instructorilor (profesorilor) atunci când pregătesc un curs online, precum integritatea cursului, probleme legate de proprietatea intelectuală, de succesiune (cine va monitoriza cursul), furnizarea de conţinut electronic, incompatibilitatea cu informaţiile din curriculă, etc. Aceste aspecte esenţiale sunt legate organic şi de valorificarea şi acreditarea cursurilor şi programelor.

3. MĂSURI DE PREVENIRE

Pe măsură ce tehnologiile avansează teoria etică se estompează. Dominanţa tehnologiei în programele educaţionale a slăbit rolul relaţiilor interumane şi, ca urmare, şi prezenţa normelor etice. Având în vedere că educaţia împletită cu o nouă cultură a diversităţii suferă multiple interacţiuni, s-a impus identificarea unor reguli drept ghid, cu o aplicabilitate în întreg spaţiul cibernetic, pentru protejarea mediului educaţional virtual, supraintitulate ,,Cele Zece Porunci de Etică Informatică”. Esenţa acestora trasează un cod de conduită online aflat într-o relaţie strânsă cu imperativele morale generale precum contribuţia la binele societăţii şi la bunăstarea umană evitând producerea de rău altora, cinstea, onestitatea şi încrederea în acţiunile utilizatorului, nediscriminarea, onorarea proprietăţii intelectuale precum drepturile de autor şi brevetele, respectarea confidenţialităţii [1]. Mai mult, în literatura de specialitate s-au identificat următoarele abordări pentru prevenirea acestor situaţii, astfel:

• I – abordarea de descurajare, bazată pe încearcarea dezvoltării studenţilor astfel încât să nu îşi dorească să trişeze
• II – abordarea de prevenire care urmăreşte să elimine sau să reducă oportunităţile de a comite delicte
• III – abordarea punitivă care încearcă să prindă şi să pedepsească pe cei ce încalcă setul de reguli.

Toate constatările de mai sus fundamentate de literatura de specialitate susţin că instituţiile ar trebui să aibă politici de învăţare electronică, ghiduri cu privire la probleme în special legale precum confidenţialitatea preventivă, plagiatul şi drepturile de autor, precum şi o includere în programa şcolară a disciplinei ce vizează etica academică şi nu numai.

Intenţia de bază a e-learning-ului este un bun moral având în vedere că încearcă să ofere oportunităţi educaţionale pentru un număr mare de persoane [6]. Cu toate acestea, există vulnerabilităţi de care utilizatorii trebuie să fie conştienţi, iar instituţiile trebuie să fie în alertă, să publice o definiţie clară a fraudei academice în învăţarea online şi să stabilească măsurile de combatere asociate. În cadrul acestor forme evolutive de învățare electronică ar trebui să se monitorizeze întregul proces, de la crearea informațiilor, transformarea prin intermediul tehnologiei şi, în sfârşit, până la diseminarea lor. Astfel de noi configurații încețoşează limitele dintre setările formale şi informale, tind să perturbe etosul tradițional, convențiile, aliniind dilemele etice ale învățării electronice la modul în care Internetul este utilizat ca rețea.

4. CONCLUZIE

Istoric vorbind, transferul de cunoştinţe între profesori şi elevi s-a făcut de la om la om. Necesitatea pregătirii pe întreg parcursul vieţii (lifelong learning) a condus la apariţia învăţământului continuu, la distanţă, şi de aici, a sistemelor de e-learning, care au avut un impact puternic.

În urma cercetării, am observat că ceea ce duce la fraude academice în e-learning este, de asemenea, similar cu motivaţia de a înşela în cadrul campusului: presiunea pentru note, anxietatea, lipsa cunoştinţelor legate de reglementările academice, caracteristicile personalităţii şi lipsa dezvoltării raţionamentelor morale, unele dintre acestea fiind mai accentuate pentru e-learner. Comportamente incorecte, precum fabricarea de date, falsificarea şi plagiatul care uneori se încadrează în investigaţiile instituţionale nu sunt rezultatul lipsei de reguli etice sau de învăţături morale în aceste medii, ci al utilizării pe scară largă a noilor tehnologii, al instrumentalismului în programele educaţionale în locul atenţiei către factorul uman.

Pornind de la premisa că oamenii sunt acum parte a culturii cibernetice, este imperios necesar ca Internetul să integreze e-etică. În contextul mediului universitar, atenţia ar trebui să se concentreze pe metodele de descurajare credibilă, care nu trebuie neapărat să se axeze pe acţiuni punitive. Creşterea nivelului de conștientizare a onestităţii printr-o informare mai eficientă şi diseminare a cunoștinţelor va produce un climat de încredere reciprocă care încurajează schimbul de idei fără restricţii şi, astfel, motivează oamenii să îşi atingă potenţialul cel mai înalt. Ca si posibile recomandări menţionez:

• Includerea subiectului valorilor etice în planul academic al studenţilor;
• Elaborarea de reguli și politici adecvate pentru studenţii implicați în e-learning şi adoptarea de instrumente multimedia şi de monitorizare în mediul de învăţare electronic de către instituţiile de învăţământ;
• Afişarea instrucțiunilor necesare privind utilizarea optimă a sistemului atunci când elevul își accesează contul pentru a evita orice comportament non-etic.

Prin această perspectivă, mediile de învăţare online au un potențial important pentru a ajunge la audienţe mari. Etica în cadrul acestor platforme, luând în considerare numărul şi diversitatea studenţilor, necesită politici care să echilibreze așteptările diferite şi să studieze modul în care utilizatorii percep o conduită adecvată. Este în principal responsabilitatea instituțiilor de învăţământ superior să pregătească cadrele corespunzatoare, să le monitorizeze, să dezvolte o cultură a încrederii şi să definească printr-o perspectivă organizaţională o percepție comună a legilor, a tipurile de acţiuni permise asupra conţinutului educaţional online. Acest lucru este crucial atât pentru funcţionarea cu succes a sistemului, cât şi pentru a răspunde aşteptărilor utilizatorilor.

Bibliografie

[1] Brown, T., Ethics in E-learning. Workshop for Net Business Ethics, 2008, [http://www.gsim.aoyama.ac.jp/ORC/iBiZ2008/papers/Brown.pdf]

[2] Dutton, J., How do online students differ from lecture students? JALN, vol. 6, 2002, [http://uwf.edu/atc/Guide/PDFs/how_online_students_differ.pdf]

[3] Ismail, R., The Learners’ Attitudes towards Using Different Learning Methods in E-Learning Portal Environment, iJET, vol. 6, 2011, p. 49-52

[4] Khoury, H., E-Learning: Justifications and Obstacles, iJET, 2011, p. 53-56

[5] Kročitý, P., Applying Principles of Scholastic Honesty in Higher Education, Proceedings from international conference Managing Intangibles, 2013, p. 978-980

[6] Nagi, K., Solving ethical issues in eLearning, Special issue of the International Journal of the Computer, the Internet and Management, vol. 14, 2006, p. 71-76

[7] Pavela, G., Academic integrity and cultural diversity, Syntax Weekly Report, 1993, p. 95-96

Alexandra GHIŢĂ
ACADEMIA DE STUDII ECONIMICE, EBUSINESS