Amurgul lui Michelle Bachelet

Cu 13 zile înainte să-şi transfere puterile noului preşedinte ales, lui Michelle Bachelet şi ţării sale nu i se putea întâmpla o tragedie mai mare. Un megacutremur, cu o putere de 50 de ori mai mare decât cel din Haiti, a devastat jumătate din Chile.

În trecere a distrus şi popularitatea primei femei preşedinte a ţării. Cataclismul natural a fost însoţit de un răspuns neadecvat comparativ cu gravitatea catastrofei. Imaginile unei părţi a ţării luată cu asalt de bandele de jefuitori au îndurerat tot atât cât zguduitura de 8,8 de sâmbăta trecută care a provocat un bilanţ de circa o mie de morţi revizuit în jos de noile date.

Tergiversarea guvernului de a scoate armata în stradă, alăturată infirmării iniţiale a pericolului unui val seismic care a măturat coasta chiliană începe să-şi facă simţit preţul asupra popularităţii unei preşedinte care în urmă cu 10 zile deţinea un indice de invidiat 70 la sută. Sindromul ‘lame-duck’ (a preşedintelui la sfârşit de mandat) cum îl numesc americanii este întruchipat zilele acestea mai bine ca nimeni de Michelle Bachelet. ‘Cutremurul a prins guvernul cu valizele făcute şi cu garda jos’, remarca politologul Patricio Navia, potrivit ziarului ABC.

De la nord spre sud, de-a lungul a circa 2 000 de kilometri, dezamăgirea şi deziluzia sunt în creştere pe măsură ce trec zilele. Din regiunea Atacama până aproape de zona lacurilor, în plină Patagonie, toţi critică autismul de care a dat dovadă Casa de la Moneda, sediul executivului. Paula Heredia a fugit în munţi din regiunea Talcahuano (Concepción) de teama unui tsunami.

Nu s-a mai putut întoarce la ceea ce a mai rămas din casa lui decât după desfăşurarea militarilor, de teama vandalilor. ‘Am plecat cu ce aveam pe mine. De atunci, aici nu există apă curent, alimente sau benzină. Pe stradă este haos, vandalii jefuiesc tot ce pot şi nu se vede nicăieri nicio uniformă. Unde sunt jandarmii? Ce face preşedinta noastră?’.

Paula a votat-o pe Bachelet dar la ultimele alegeri a votat cu Frei. Spre deosebire de ea, Irma Plasencia, gestionară la o staţie de benzină la 70 de kilometri distanţă de Chiyan este loială lui Sebastián Pińera (noul preşedinte ales). ‘Cred că preşedinta a reacţionat cu întârziere. Acum acest dezastru va cădea în seama lui Pińera şi nu ştiu dacă îi va putea face faţă.

Ţara este la pământ. Iar ea nu a făcut decât să dea subvenţii pentru a nu genera locuri de muncă. A instituit cultura leneviei’. Reproşul pentru a nu fi recurs mai devreme la armată se aude în toate zonele, mai ales în cele mai afectate: ’95 la sută din dezastru, pentru că militarii nu au fost scoşi la timp, a fost provocat de oameni. Dacă autoritatea ar fi avut pantaloni, nu s-ar fi întâmplat aşa ceva. Consecinţele cutremului ar fi putut fi evitate’, spune industriaşul Patricio Muńoz din Concepción.

‘Procentul de susţinere a doameni nu a fost real’, spune şi maistrul metalurgic Juan Iubini, ‘şi-a cumpărat sprijinul prin subvenţii’. Preşedinta nu a prea fost văzută în zonele sinistrate Bio Bio şi Maules. ‘Chile este atât de centralizat încât nu se preocupă decât de ceea ce se întâmplă în Santiago, aici am fost zguduiţi de un cutremur de aproape 9 grade, iar în capitală pare că nimeni nu a aflat’, comentează ziaristul Mauro Mossciatti.

La Pelluhue, la 50 de kilometri distanţă de Constitución, Claudio Missareli, şeful secţiei de Oncologie din Spitalul Valdivia, îşi pune mâinile în cap: ‘Nu le este reuşine. Au spus că nu va fi un tsunami, că nu este nevoie de ajutor internaţional, dau cifre fără să verifice despre morţi şi dispăruţi … Guvernul a vrut să-şi arăte muşchii în timp ţara se prăbuşea.
Acum este prea târziu. Preşedinta nu mai poate pretinde ca oamenii să o aplaude’. Cu 13 zile înainte să-şi ia adio, natura i-a jucat un un renghi tragic pe care nu şi-l putea imagina. Iar lumea o va ţine minte, dar nu cum şi-ar fi dorit.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata