Apărarea americană antirachetă prezintă deficienţe

Anunţul făcut în luna septembrie de preşedintele american Barack Obama privind noul său plan antirachetă se baza pe evaluarea greşită că rachetele interceptoare Standard Missile 3 (SM-3) au reuşit să intercepteze la teste 84% din ţinte, susţin doi cercetori americani de la universităţile MIT şi Cornell, preluaţi de cotidianul american The New York Times.

Afirmaţiile făcute de cercetătorii Theodore A. Postol (MIT) şi George N. Lewis (Cornell) se bazează pe o reexaminare a rezultatelor din 10 teste aparent reuşite publicate în această lună şi susţin că doar una sau două interceptări au avut succes – reprezentând o rată de succes de 10-20%. Majoritatea focoaselor, susţin cercetătorii, au fost lovite şi deviate de la traseu însă nu au fost distruse.

Chiar dacă acest lucru se dovedeşte suficient în cazul unei rachete convenţionale, o focoasă nucleară ar putea în continuare detona. În centrul disputei este problema dacă rachetele SM-3 trebuie să lovească şi să distrugă focoasa unei rachete – aşa cum scrie Pentagonul pe site-ul său. Intr-un interviu şi o declaraţie, Agenţia pentru Apărare Antirachetă din cadrul Pentagonului apără succesul la testare al rachetelor interceptoare SM-3, precizând totodată că analiza celor 2 cercetători este ‘fundamental greşită’.

Chiar şi în aceste condiţii, Pentagonul a admis ulterior că 4 dintre cele 10 zboruri de testare analizate nu conţineau focoase simulate. În ceea ce priveşte Casa Albă, aceasta a refuzat să comenteze criticile şi a direcţionat întrebările către Pentagon. Pe de altă parte, implicaţiile politice ale acestei critici sunt importante.

Democraţii, adversari tradiţionali ai apărării antirachetă, au rămaşi tăcuţi în privinţa entuziasmului lui Obama pentru această nouă generaţie de rachete interceptoare, care pe moment este menită să contracareze doar rachetele cu rază medie şi scurtă de acţiune, mai degrabă decât intercontinentale.
De altfel în timpul campaniei pentru prezidenţiale, Obama a criticat în mod repetat ceea ce a numit atunci ‘graba’ preşedintelui George W. Bush de a amplasa rachete interceptoare netestate, promiţând că dacă va ajunge preşedinte se va asigura că orice scut antirachetă va îndeplini standardele riguroase de testare şi de eficienţă.

Din toamna trecută, obiectivul lui Obama privind apărarea antirachetă s-a extins nu doar pentru a include o modalitate de a contracara rachetele iraniene, ci şi pentru a elabora un motiv de a opera reduceri substanţiale ale arsenalului nuclear al SUA şi a convinge rivalii să-şi abandoneze programele nucleare.
În acest context, amplasarea de crucişătoare este considerată esenţială pentru a convinge Israelul că SUA deţin tehnologia necesară pentru a limita ambiţiile Iranului, chiar dacă Teheranul deţine arma atomică.

În general scepticii susţin că asigurarea apărării este o chestiunea atât de descurajantă încât managerii şi contractorii cad uşor pradă exagerării rezultatelor testelor.
Pe de altă parte, prin comparaţie cu sistemul de apărare antirachetă la sol propus de preşedintele Bush, rachetele interceptoare SM-3 sunt mai mici, mai uşor de deplasat pe nave şi beneficiază de o reputaţie mai bună.

Analiza lui Postol şi Lewis, intitulată ‘Un plan american de apărare americană antirachetă deficitar şi periculos’, apare în ediţia din mai a publicaţiei Arms Control Today, aflată în proprietatea Arms Control Association, un grup privat de la Washington. Studiul a examinat 10 teste efectuate între 2002 şi 2009 – toate considerate drept interceptări de succes de către Agenţia pentru Apărare Antirachetă din cadrul Pentagonului.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata