# Australia vinde 67 de baze militare: 1,8 miliarde $ din clădiri istorice > S-a dat undă verde. Guvernul australian a aprobat cea mai mare vânzare de proprietăți militare din istoria sa. Pe piață vor ajunge zeci de cazarme și baze. Valoarea lor istorică este uriașă, iar pr... Publicat: 5 februarie 2026, 10:59 · Actualizat: 5 februarie 2026, 10:59 · Autor: Andreea Ungureanu · Categorie: [Externe](https://financiarul.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/externe/australia-vinde-67-de-baze-militare-18-miliarde-din-cladiri-istorice/ · Publicație: Financiarul ![](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/02/australia-vinde-67-de-baze-militare-18-miliarde-din-cladiri-istorice-1024x683.jpg) S-a dat undă verde. Guvernul australian a aprobat cea mai mare vânzare de proprietăți militare din istoria sa. Pe piață vor ajunge zeci de cazarme și baze. Valoarea lor istorică este uriașă, iar prețul se apropie de 2 miliarde de dolari. Ministrul Apărării, Richard Marles, a confirmat totul. În total, 67 de locații vor fi vândute, integral sau parțial. Trei au fost deja date unor cumpărători privați. Dailymail scrie că mișcarea va aduce 1,8 miliarde de dolari la bugetul Apărării, dar va și scuti contribuabilii de costuri anuale de întreținere de 100 de milioane de dolari. ## Clădiri de patrimoniu și terenuri de golf, pe lista neagră Lista proprietăților scoase la vânzare conține nume grele. O adevărată bijuterie este cap de listă: Cazarma Victoria din Sydney, un complex din 1840. Vor fi înstrăinate și cazărmile cu același nume din Melbourne și Brisbane, clădiri cu un rol cheie în ambele războaie mondiale, unele ridicate chiar în 1850. Între 450 și 650 de angajați de aici vor trebui să se mute. Dar lista continuă. O bază navală goală de pe Insula Spectacle din Sydney ajunge sub ciocan. La fel și o bucată din HMAS Penguin, baza de scufundări a marinei. Surprinzător sau nu, pe listă apar și trei terenuri de golf ale armatei din Victoria și ACT, plus fosta clinică a Comisiei de Repatriere a Veteranilor din Melbourne. ## De ce acum? De la mucegai negru la strategie națională Premierul Anthony Albanese numește planul „o cale rezonabilă de urmat”. El vede decizia ca un câștig multiplu. „Este un câștig pentru apărarea națiunii, este un câștig pentru oportunitățile în materie de locuințe,” a spus el în parlament. Logica sa e simplă: e absurd să cheltui bani pentru întreținerea unor clădiri care nu mai au nicio utilitate militară. Ironia sorții... în spatele fațadelor istorice se ascunde o realitate cruntă. O evaluare independentă a arătat că multe situri sunt goale sau pur și simplu inutilizabile. Problemele sunt grave. Clădiri ruginite. Mucegai negru. Contaminare chimică. Concluzia: personalul militar trebuie mutat în spații noi și sigure, iar proprietățile vechi și scumpe trebuie vândute. ## Reacția care a surprins pe toată lumea: „O trădare pe trei fronturi” Richard Marles, ministrul Apărării, admite că planul a întâmpinat rezistență din partea militarilor. „Este de înțeles că cei care au servit în armată... vor avea atașamente emoționale față de locurile în care au activat,” a recunoscut el. Nici opoziția nu stă deoparte. Phillip Thompson, veteran și purtător de cuvânt pe teme de apărare, avertizează că rezerviștii s-ar putea să aibă nevoie de baze pentru antrenamente. Cea mai acidă reacție vine de la Verzi. Purtătorul de cuvânt David Shoebridge cataloghează planul drept „o trădare pe trei fronturi”. El acuză guvernul că ignoră nevoia acută de locuințe publice, dar și dorința comunității de a proteja patrimoniul și spațiile verzi. Pe aceste terenuri, spune el, s-ar putea construi „literalmente mii de locuințe”. ## Cine câștigă și cine pierde în afacerea de miliarde Experții în securitate națională, însă, aprobă mișcarea. Raelene Lockhorst de la Australian Strategic Policy Institute consideră anunțul unul bun, cu recomandări practice. „Aliniază amprenta imobiliară cu strategia națională de apărare și, cel mai important, aduce economii anuale substanțiale,” explică ea. Siturile vor ajunge la Departamentul de Finanțe, care se va ocupa de vânzare în anii următori. Procesul va dura. Cumpărătorii? Probabil un mix de guverne statale și proprietari privați. O decizie pragmatică, cu un cost emoțional greu de estimat.