Bulgaria sărbătorește cinci ani de la integrarea sa în Alianța Nord-Atlantică, un moment marcat pe 29 martie 2004 printr-o ceremonie solemnă, dar prost organizată de guvernul bulgar de atunci, conform unei analize a agenției Novinite. La cinci ani distanță, aniversările acestei aderări sunt percepute ca evenimente triste într-o zi ploioasă, o caracterizare care reflectă și starea actuală a țării în cadrul NATO.
Dincolo de discursurile grandioase despre „valorile occidentale”, integrarea Bulgariei în NATO (alături de aderarea la Uniunea Europeană) este considerată una dintre cele mai benefice realizări ale națiunii din perioada postbelică. Totuși, Bulgaria nu a reușit să valorifice pe deplin această oportunitate remarcabilă, potrivit sursei menționate.
În primul rând, sentimentul apartenenței la această alianță militaro-politică nu este resimțit profund în societatea bulgară. Deși oficial se consideră parte integrantă a NATO, mulți cetățeni privesc organizația ca fiind „ei” și nu „noi”. Această lipsă de schimbare mentalității sugerează că o transformare psihologică esențială nu s-a realizat încă și există multiple motive pentru aceasta.
În al doilea rând, Bulgaria se confruntă cu dificultăți semnificative în ceea ce privește integrarea administrativ-militară în structurile NATO. Rapoartele recente indicau că țara nu dispune nici măcar de o unitate militară capabilă să opereze conform standardelor impuse de alianță.
De asemenea, armata profesionalizată a Bulgariei nu s-a dezvoltat corespunzător după abolirea serviciului militar obligatoriu; astfel că țara suferind din lipsa capacităților navale și aeriene necesare pentru asigurarea securității regionale într-un context geopolitic instabil. În plus față de aceste provocări militare interne, după cinci ani sub umbrela NATO, Bulgaria pare să fie privită cu suspiciune mai degrab decât cu încredere din partea aliaților occidentali. Existenta unor grupuri interne care mențin legături strânse cu Moscova contribuie la această percepție negativist.Recenta declarație a ambasadorului NATO în Rusia care numea Bulgaria drept „calul troian” al Rusiei printre structurile euro-atlantice ilustrează acest climat tensionat; totuși reacțiile oficiale ale președintelui și guvernului bulgar au fost limitate la proteste formale fără impact real asupra situației. În al patrulea rând, Sofia pare lipsită atât de inițiative cât și de poziții active în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Aceasta absență afectează capacitatea Bulgariei nu doar pentru propria securitate ci și pentru stabilitatea regiunii Balcani-Marea Neagrã. Ar fi logic ca Bulgaria să adopte o atitudine proactivã având in vedere contextul geografic complex: se aflã între puncte nevralgice precum Kosovo disputat si Serbia nemultumita la vest si Turcia incertã si Ucraina vulnerabilã la est; iar mai îndepartate sunt problemele generate in Orientul Mijlociu precum Iran sau conflictele din Irak si Afganistan – toate acestea fiind enumerate in analiza Novinite. Lista provocǎrilor include terorismul şi crimele transfrontaliere dar şi degradarea mediului şi problemele ecologice ale Mării Negre aflatǎ intr-o stare criticǎ. Având toate acestea in vedere , ar trebui ca Bulgaria sa devina un membru activ al NATO , solicitand sprijin aliat pentru gestionarea acestor crize . Cu toate acestea , atât guvernul cât şi societatea civilǎ par reticente in asumarea unui rol activ . În concluzie , Novinite sugerează că România trĂieşte un paradox: formal parte din Alianța Nord-AtlanticĂ , practic ea pare complet izolată atât literal cât şi figurativ.”
