Încă de anul trecut, Consiliul Nordic a declarat că își propune să își intensifice eforturile de combatere a risipei alimentare – dar, în ciuda faptului că a dorit să se concentreze asupra acestui aspect în cadrul negocierilor COP28 ale ONU privind clima, una dintre țările sale membre nu a adoptat încă o lege proprie privind deșeurile alimentare: Norvegia.
Concret, în anul 2020, risipa de alimente în această țară era de 84,7 kg pe cap de locuitor, în timp ce problema a fost declarată de Agenția Norvegiană de Mediu ca fiind a șasea pe lista primelor 50 de priorități pentru ca Norvegia să își diminueze emisiile.
Practic, prin noua lege a UE, privind reducerea deșeurilor se stabilește obiective de reducere a risipei alimentare cu 10% la procesare și cu 30% la vânzare cu amănuntul/consum, până în 2030.
De altfel, singura măsură existentă a fost introdusă în încă din anul 2015, numită „Bransjeavtalen”, un acord voluntar al marilor actori din industrie privind reducerea risipei alimentare, cu obiectivul de reducere cu 50% până în 2030. În plus, a existat, de asemenea, un prim obiectiv intermediar de reducere cu 15 % până în 2020 .
Însă, în ciuda acestor eforturi ale industriei, obiectivul pentru anul 2020 nu a fost atins, oprindu-se la nouă procente, ceea ce a forțat ONG-urile să solicite mai multe măsuri de reglementare pentru a atinge obiectivele de reducere ale țării.
Practic, Norvegia a planificat atunci inițial, să publice o nouă lege privind deșeurile alimentare în 2024, după ce guvernul a creat în februarie 2023 un comitet pentru deșeuri alimentare, format din 15 reprezentanți ai industriei, instituțiilor și ONG-urilor, pentru a elabora un text final pe care să îl prezinte până la sfârșitul anului 2023.
Iar la începutul lunii ianuarie, comisia a prezentat raportul său pentru acea lege privind deșeurile alimentare către ministerul pentru climă și mediu și ministerul pentru agricultură și alimentație, propunând 33 de măsuri separate – dar nu și un act legislativ.
În plus, măsurile ar trebui să fie o extindere a Bransjeavtalen, care va obliga industria să „doneze surplusul de alimente acolo unde este cazul”. De asemenea, textul solicită reducerea prețului alimentelor care se apropie de data limită de valabilitate, în toate tipurile de magazine alimentare.
În plus, va fi obligatoriu ca toți actorii din industria alimentară să explice de ce se produce risipa de alimente în lanțul lor de aprovizionare și ce măsuri iau pentru a o evita.
Dominația industriei?
Din informaţiile ONG-ului Fremtiden i våre hender (FIVH, Mișcarea pentru un viitor verde), care a făcut lobby pentru o actualizare a legii încă de la începutul anilor 2010, se arată că prezența puternică a industriei în cadrul grupului de comisie a împiedicat includerea măsurilor pe care le considerau necesare pentru a reduce la jumătate risipa alimentară până în 2030, precum și a unui text legislativ complet.
În opinia sa, Ingrid Kleiva Møller, ofițer de politici pentru FIVH și reprezentant al ONG-ului în cadrul comitetului, a declarat că reuniunile nu au abordat cel mai mare factor al risipei alimentare: cel care se întâmplă la nivelul consumatorului.
Un studiu realizat de agenția suedeză pentru alimentație a arătat că o mare parte din risipa de alimente din casele oamenilor se datorează ofertelor atractive, cum ar fi reducerile la vrac și alte practici de marketing din magazinele alimentare.
Ea a spus că industria ar putea avea o contribuție pozitivă la limitarea risipei consumatorilor, dar a ales să nu convină asupra unor măsuri stricte:
„Dacă ar trebui să înjumătățiți risipa consumatorilor, asta înseamnă 530 de milioane de euro (6 miliarde de coroane norvegiene) în pierderi directe pentru magazine”, a spus ea, în timp ce FIVH a cerut includerea de sancțiuni economice pentru acele companii care nu respectă obiectivele obligatorii.
Politic, întrucât raportul a fost apoi înmânat celor doi miniștri norvegieni, mingea se întoarce acum în curtea deputatului – deși nu există încă o claritate cu privire la departamentele care se vor ocupa de propunere.
În opinia sa, Kleiva Møller speră că parlamentarii vor depune eforturi pentru a se asigura că obiectivul Norvegiei de a reduce la jumătate deșeurile alimentare până în 2030 va fi atins și că vor putea fi introduse obiective obligatorii – ca în legea norvegiană privind clima.
Obiectivele UE privind deșeurile alimentare
Între timp, Comisia Europeană urmează să introducă, în acest an, noi obiective de reducere a deșeurilor alimentare, în conformitate cu obiectivele globale de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD).
În iulie 2023, executivul UE a publicat o propunere legislativă de modificare a Directivei-cadru a UE privind deșeurile pentru a introduce obiective obligatorii din punct de vedere juridic de reducere a deșeurilor alimentare cu 10 % la nivel de procesare și producție și cu 30 % în comun la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumului până în 2030.
Din datele organizației europene a consumatorilor, BEUC, se arată că obiectivele de reducere propuse de Comisie sunt insuficiente pentru a atinge obiectivul ONU până în 2030, iar comunitatea ONG-urilor a solicitat stabilirea unor obiective obligatorii din punct de vedere juridic de reducere a deșeurilor alimentare de 50 % de la „de la fermă la furculiță”.
La fel ca în Norvegia, majoritatea deșeurilor din Europa (53%) se produce în case, unde Comisia estimează că gospodăriile ar putea economisi 400 de euro pe an dacă ar fi împiedicate să cumpere produse pe care nu le consumă – în dezavantajul sectorului alimentar, al produselor alimentare și al băuturilor.
Însă, în conformitate cu propunerea sa, Comisia lasă la latitudinea statelor membre să aleagă între cele mai bune practici privind modul de abordare a pierderilor și a risipei de alimente.
În afirmaţiile sale,”Consumatorii au și ei un rol de jucat, dar au nevoie de sprijin – schimbări în ceea ce privește modul în care sunt vândute și accesate alimentele și o abordare la nivelul întregii comunități”, a declarat Nicole Pita, manager de proiect pentru IPES-Food, Grupul internațional de experți în sisteme alimentare durabile.
La rândul său, Camille Perrin, ofițer principal pentru politica alimentară la BEUC, ar fi salutat faptul că propunerea ar fi recunoscut expertiza și rolul specific al organizațiilor de consumatori în ceea ce privește sensibilizarea și educarea consumatorilor cu privire la risipa alimentară și la modul de reducere a acesteia.
Astfel, unele orașe și autorități regionale și-au asumat sarcina de a acționa asupra comportamentului consumatorilor, desfășurând inițiative privind risipa de alimente și reducerea emisiilor în cadrul jurisdicțiilor lor; de exemplu, în orașele Viena din Austria și Gent din Belgia.
Aşadar, „Aceste politici funcționează în mod discret, deoarece administrațiile locale abordează schimbările climatice cu comunitățile pe termen lung, împreună cu alte provocări care îi preocupă pe oameni, cum ar fi alimentația sănătoasă și sprijinirea întreprinderilor locale”, a declarat Olivier de Schutter, copreședinte al IPES-Food, pentru EUobserver.
Întrucât obiectivele stabilite de Comisie trebuie atinse în următorii șase ani, în 2027 aceasta va analiza realizările statelor membre și va evalua dacă blocul celor 27 de țări va trebui să intensifice în continuare măsurile de reducere a risipei alimentare.
Sursa: euobserver.com
