# Cea mai mare parte a imigranţilor din Germania deţine cetăţenia germană

> Descoperă de ce majoritatea imigranților din Germania obțin cetățenia germană! Articolul nostru analizează motivele, beneficiile și impactul acestei tendințe asupra societății germane. Află cum integrarea și oportunitățile economice contribuie la acest fenomen. Citește acum pentru a înțelege mai bine realitatea imigranților în Germania!

Publicat: 27 ianuarie 2010, 02:35 · Actualizat: 16 septembrie 2024, 20:18 · Autor: Andreea Ungureanu · Categorie: [Externe](https://financiarul.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/externe/cea-mai-mare-parte-a-imigrantilor-din-germania-detine-cetatenia-germana/ · Publicație: Financiarul

#### Transformarea identității naționale în Germania: De la străini la cetățeni

În trecut, Germania era percepută ca un loc unde oamenii erau fie germani, fie străini. Totuși, [această viziune](https://financiarul.ro/ultimele-stiri/oare-trebuie-cu-adevrat-s-dormim-mai-mult/) a suferit modificări semnificative în ultimele decenii. Conform datelor din micro-recensământul anual, dintr-o populație de 82 de milioane de locuitori, aproximativ 15 milioane sunt imigranți. Dintre aceștia, mai mult de jumătate au obținut cetățenia germană, conform Deutsche Welle.

Acești noi cetățeni includ o combinație între etnicii germani repatriați (cunoscuți sub denumirea de Aussiedler) și urmașii lor, precum și persoane care au venit în Germania ca imigranți sau care au părinți cu statut similar. Astfel, majoritatea celor proveniți din imigrație nu mai sunt considerați străini; ei sunt acum parte integrantă a [societății germane](https://financiarul.ro/externe/de-ce-a-devenit-rusia-un-partener-nesigur-pentru-germani/).

Conceptul tradițional de „german” versus „străin” este ancorat în miturile vechilor structuri sociale ale Republicii Federale Germania (RFG), având rădăcini adânci în conștiința națională formată la sfârșitul secolului XIX. În acea perioadă, originea etnică era un criteriu esențial pentru definirea identității naționale.

În cazul în care părinții nu aveau cetățenie germană, copiii erau considerați străini. După cel de-al Doilea Rând Mondial, ideea unei comunitate germane unite oferea confort într-un context marcat de pierderi semnificative și o reticență generalizată a țărilor vecine față de Germania postbelică.

Anii '50 au marcat începutul unui boom economic pentru Germania; [totuși](https://financiarul.ro/ultimele-stiri/ccib-dezbate-problema-forei-de-munc-n-romnia/) lipsa forței de muncă masculine era acut resimțită datorită pierderilor suferite pe fronturi. Ca urmare a acestei situații critice, Institutul Federal pentru Muncã a început să recruteze muncitori strãini din țări precum Italia și Turcia. Deși inițial se dorea un sistem temporar al forței de muncã externe, companiile germane s-au adaptat rapid preferând stabilizarea acestor lucrători pe termen lung prin reunirea acestora cu familiile lor.

Astfel s-a creat o realitate complexã: imigranţi necesari economiei dar neintegraţi complet în societatea germanã – o observaţie făcutã şi de sociologul Klaus Bade.

La sfârșitul anilor '80 s-a observat o creștere semnificativǎ a numărului imigranților etnici germani provenind din România sau fosta Uniune Sovietică. Aceştia au fost integraţi rapid ca cetățeni cu drepturi complete datorită originii lor comune cu populația localǎ şi beneficiind [astfel](https://financiarul.ro/ultimele-stiri/proiecte-de-aproape-400-milioane-euro-depuse-in-regiunea-centru-pe-programul-regio/) atât de cursuri gratuite pentru limba germanǎ cât şi facilitǎţi financiare favorabile.

Această situație a dus la apariția unor categorii distincte între imigranţii autohtoni – cei veniţi ca gastarbaiteri – şi repatriaţii privilegiaţi care beneficiau adesea chiar mai mult decât localnicii.

O schimbare majoritarǎ asupra percepției identitare s-a produs abia după reunificarea Germaniei în anii '90 când violența împotriva minorităților și dificultățile întâmpinate la integrarea ruşilor-germani au generat discuții ample despre politica imigraționalǎ. Au fost implementate măsuri menite să restricţioneze imigrarea repatriaţilor târzii și solicitanților asistenţei internaţionale iar procesul obţinerii cetățeniei pentru strâini s-a simplificat considerabil prin reforma legislației privind drepturile civile adoptată în 1999.

Astfel imaginea simplist alb-negru dintre „germani” și „straini” s-a nuanțat considerabil prin introducerea diverselor tonuri intermediare bazate pe provenienţa migratorie devenind criteriul principal al diferenţierii sociale într-o societate tot mai diversificată.