Cristi Puiu revine la Cannes cu un film care „împiedică creierul să doarmă”

Cineastul român Cristi Puiu, câştigătorul premiului „Un Certain Regard” la Cannes în 2005, revine pe Croazetă cu „Aurora”, un film copleşitor care încearcă „să împiedice creierul să doarmă”, după cum mărturiseşte chiar autorul.

„Un film care interoghează, care aruncă în aer naraţiunea simplă. Funcţia sa este să împiedice creierul să doarmă, să lupte împotriva oricărei inerţii a gândirii”, explică Puiu într-un interviu acordat AFP din apartamentul său bucureştean, ticsit cu cărţi şi CD-uri.
După „Moartea domnului Lăzărescu”, pe care îl descrie ca „povestea unui om care moare”, victimă a dezumanizării din sistemul spitalicesc, noul său lung-metraj, prezentat vineri în selecţie oficială în cadrul secţiunii „Un Certain regard”, este „povestea unui om care ucide”, dar şi „o poveste de dragoste”.

Viorel, un inginer recent divorţat, străbate Bucureştiul, hotărât să pună capăt instabilităţii care îi guvernează existenţa. „El face dreptate conform propriei sale viziuni, intervenind brutal în alte destine”, explică Puiu, care refuză să vadă în eroul său un „criminal”.
Coproducţia franco-româno-elveţiano-germană „invită spectatorul să pună în funcţiune întreg aparatul unui detectiv”, pentru „reconstruirea puzzle-ului”, explică regizorul.

Pentru acest film, Cristi Puiu a petrecut luni între secţii de poliţie şi morgă, vorbind cu poliţişti, procurori şi criminali, trăind experienţe „halucinante, oribile”. „Ceea ce mă interesează este să înţeleg ce se petrece în mintea unui om care ucide”, un demers sortit din start eşecului, pentru că „toţi trăim în propria noastră minte”, recunoaşte cineastul.
Reprezentant de seamă al „noului val” românesc din ce în ce mai aclamat în festivalurile internaţionale, cineastul în vârstă de 43 de ani a trecut un nou prag cu filmul „Aurora”, pe care l-a scris, interpretat şi regizat.

„Trebuia să fiu eu însumi Viorel, era singurul mod în care puteam să fiu în acord perfect cu conceptul meu. Singura mea opţiune era: Doamna Bovary sunt eu”, explică Puiu, apelând la Gustave Flaubert.
Chiar dacă subliniază că este „important să fii prezent la Cannes”, realizatorul spune că „premiile riscă să pervertească percepţia spectatorului”, care are tendinţa de a crede că „filmele care au luat un premiu sunt bune, celelalte nu”.
„Scopul meu este ca filmul meu să fie văzut de cel mai mare număr de persoane şi să suscite reacţii diverse, să fie huiduit, aruncat la gunoi”, conchide cineastul român.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata