La Bruxelles, oficialii europeni și organizațiile umanitare s-au reunit săptămâna aceasta la Forumul umanitar european (EHF), pentru a discuta despre toate crizele umanitare uitate și despre modul de finanțare corectă a acestora.
În contextul situaţiilor tensionate, această a treia ediție a forumului, a avut loc într-un spațiu din ce în ce mai competitiv pentru finanțarea umanitară, pe fondul unor preocupări tot mai mari legate de protecție, al unor crize cu tot mai multe fațete și interconectate, precum și al amenințărilor sporite reprezentate de criza climatică. Însă o acțiune susținută, bazată pe colaborare între actorii din domeniul dezvoltării și cel umanitar poate preveni suferința inutilă și poate pune bazele unui viitor mai bun.
Astfel, „17 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară în Sahelul central”, precizează ONU.
Africa de Vest riscă să se transforme într-un unghi mort
În unele părţi ale lumii, conflictele armate și efectele schimbărilor climatice determină niveluri fără precedent de nevoi umanitare, de strămutări și de foamete. Astfel, numai aici aproximativ 17 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară în Sahelul central (Burkina Faso, Niger și Mali).
În prezent, într-o perioadă în care provocările globale sunt din ce în ce mai mari, deficitul de finanțare pentru ajutorul umanitar este în creștere. Planurile de răspuns pentru aceste țări sunt subfinanțate în mod cronic, cu deficite de finanțare de până la 69% în 2023. Dacă vrem să reușim atât să răspundem nevoilor urgente, cât și să oferim soluții de dezvoltare durabilă, atunci trebuie să lucrăm diferit ca până acum.
În acest sens, asistența umanitară singură nu poate fi o soluție pe termen lung. Aceste țări au nevoie de o abordare cuprinzătoare care să coordoneze rolul umanitarilor în furnizarea de ajutor de urgență cu actorii din domeniul dezvoltării care promovează soluții durabile pe termen lung.
În momentul de faţă, Burkina Faso, Mali și Niger sunt trei dintre cele mai subdezvoltate țări la nivel mondial, care se confruntă cu instabilitate politică și provocări economice. Repercusiunile sunt grave, unele părți ale acestor țări confruntându-se cu conflicte violente și nefiind echipate pentru a face față furtunilor provocate de schimbările climatice.
În plus, schimbările climatice sporesc frecvența secetelor și a inundațiilor și îi alungă pe oameni din casele lor, oferind un teren fertil pentru violența intercomunitară și migrație. Țesutul social al comunităților se destramă, o comunitate din două raportând conflicte între fermieri și păstori, o creștere de 50 % din 2022.
În aceste ţări, accesul la serviciile sociale de bază a fost mult timp inadecvat. Sărăcia, conflictele și infrastructura precară înseamnă că serviciile de bază, cum ar fi asistența medicală și educația, sunt mult prea des insuficiente sau nu sunt accesibile – în special pentru cei cu cele mai mari vulnerabilități, inclusiv pentru populațiile rurale și, în special, pentru copii și femei. Unul din patru copii nu are acces la școala primară. Pentru a îmbunătăți accesul la serviciile de bază este imperativ un efort coordonat între actorii umanitari și cei din domeniul dezvoltării.
Acest lucru va include, de asemenea, stimularea infrastructurii și a comunicațiilor pentru a deschide drumul către piețe și schimburi comerciale.
Practic, furnizarea de asistență umanitară în Sahelul central este îngreunată de constrângerile legate de acces. În Mali și Burkina Faso, conflictul și insecuritatea în curs de desfășurare au dus la creșterea restricțiilor de circulație și la complicarea logisticii pentru actorii umanitari. În Niger, întreruperea livrărilor de ajutoare înseamnă că provizii esențiale, cum ar fi alimentele și medicamentele, nu ajung la cei care au nevoie de ele. Este din ce în ce mai dificil, mai costisitor și, uneori, pune în pericol viața umanitarilor să ofere asistență pentru salvarea de vieți.
Aici soluțiile durabile, care reunesc asistența umanitară și asistența pentru dezvoltare, pot produce schimbări pe termen lung. Populația din întregul Sahel suportă consecințele a zeci de ani de instabilitate, marginalizare economică și investiții insuficiente în dezvoltarea umană.
În acest sens, comunitatea internațională trebuie să continue să sprijine aceste țări. Societatea civilă saheliană, inclusiv grupurile și activiștii pentru drepturile femeilor, are nevoie de sprijin pentru a menține un spațiu civic sănătos. Sprijinirea inițiativelor locale poate consolida coeziunea socială, medierea conflictelor și încrederea între diferitele părți interesate.
Concret, investițiile mai mari în acțiuni de anticipare, în sisteme de prevenire și de avertizare timpurie pot reduce impactul crizelor și, prin urmare, pot reduce costurile de răspuns. Programele de sprijinire a comunităților în vederea consolidării rezilienței sunt eficiente în abordarea foametei și a insecurității alimentare și în furnizarea de soluții durabile pentru gospodăriile vulnerabile, în locul unor soluții pe termen scurt, cum ar fi vânzarea de animale.
De asemenea, actorii din domeniul umanitar trebuie să investească mai mult în anticiparea crizelor și în pregătire, astfel încât să fie mai în măsură să răspundă mai rapid la apariția crizelor. Procedând astfel, se vor reduce semnificativ costurile și se vor salva mai multe vieți prin facilitarea unui răspuns mai rapid și mai eficient în situații de urgență.
Până acum donatorii au finanțat cu generozitate asistența care salvează vieți pentru milioane de persoane vulnerabile din întregul Sahel. Dar există o tendință îngrijorătoare, conform căreia unii donatori retrag sau reduc finanțarea, chiar în momentul în care criza se adâncește și se extinde dincolo de Sahelul central. Soluția nu este de a se retrage, ci de a investi în mod diferit.
Milioanele de oameni care se bazează pe acest ajutor nu pot fi uitați
Pentru acesţi oameni, comunitatea internațională, inclusiv UE, trebuie să continue să se implice în Africa de Vest și, în special, în Sahel.
Pentru a rupe ciclul crizei și a consolida reziliența, avem nevoie de o mai mare colaborare, coordonare și coerență între actorii umanitari și cei din domeniul dezvoltării. Aceste eforturi trebuie să se concentreze asupra mediilor fragile și a comunităților marginalizate pentru a ne asigura că ajungem la cei mai vulnerabili și, astfel, să evităm o nouă escaladare a crizei și să construim un viitor durabil pentru ziua de mâine.
În fața unor provocări fără precedent, Sahelul necesită o atenție imediată și susținută.
Prin eforturi de colaborare, prin abordarea cauzelor profunde și prin investiții în soluții durabile, putem nu numai să răspundem eficient la crizele actuale, ci și să promovăm un viitor rezistent și sigur pentru populația din Sahel. A sosit momentul pentru o acțiune cuprinzătoare, asigurându-ne că milioanele de oameni care depind de ajutor în Sahel nu sunt uitați de comunitatea internațională.
Aşadar, filialele din Africa Centrală și de Vest are următoarelor organizații,
Action Contre La Faim, Bioforce, CARE, Diakonie Katastrophenhilfe, Consiliul Danez pentru Refugiați, ICVA, INTERSOS, Comitetul Internațional de Salvare, Mercy Corps, Consiliul Norvegian pentru Refugiați, OXFAM, Plan International, Project 21, Save the Children, Terre des hommes, UNFPA.
Sursa: euobserver.com
