Cum pot fi tratate problemele cu care se confruntă euro

Moneda euro nu se află pe punctul de a se dezintegra, însă un acord politic la nivelul eurozonei este necesar pentru a opri erodarea susţinerii sale politice, susţine cotidianul britanic Financial Times (FT).

Dacă euro este în prezent ameninţat, scrie FT, acest lucru nu se întâmplă ca urmare a unor provocări de natură economică. Riscurile pentru supravieţuirea sa sunt unele de natură politică. Există forţe puternice care menţin unită eurozona: nu există nicio posibilitate de a exclude un membru; liderii politici sunt în continuare angajaţi în menţinerea sa; chiar dacă nu şi-ar mai dori să rămână, părăsirea zonei euro de către unii membri ai săi ar fi costisitoare.

Pe de altă parte, susţine FT, dacă liderii europeni doresc ca moneda europeană să supravieţuiască, ei trebui să instituie un nou acord politic care să îl înlocuiască pe cel care a făcut posibilă naşterea sa. Această înţelegere, este de părere FT, trebui susţinută de trei piloni: o Bancă Centrală Europeană, care să limiteze inflaţia; un Pact de stabilitate şi creştere care să impună prudenţa fiscală şi o interzicerea a împrumuturilor de întrajutorare.

O astfel de înţelegere politică pentru menţinerea sprijinului acordat uniunii monetare necesită însă un nivel de abilitate politică care nu a fost încă văzut la liderii UE. Felul în care au gestionat criza a fost deficitar, iar înţelegerea naturii sale inadecvată. În plus, opoziţia viscerală faţă de implicarea Fondului Monetar Internaţional a impiedicat întreprinderea unor acţiuni decisive în ceea ce priveşte Grecia.

Unii lideri UE vorbesc ca şi cum o Greciei în incapacitate de plată a datoriilor ar avea consecinţe asemănătoare celor avute de colapsul Lehman Brother. Analogia este tentantă: supraîndatorare, opacitate, fonduri risipite şi posibilitatea de a contagia. Dacă analogia se confirmă, atunci remediul corect ar trebui să fie acelaşi: un regim de rezolvare a problemelor pentru Grecia, dar şi pentru alte state care întâmpină probleme.

Reafirmarea responsabilităţii statelor pentru greşelile lor nu va slăbi însă coeziunea politică a eurozonei, ci o va consolida, demonstrând că uniunea monetară nu este o ‘uniune de transfer’ acoperită, lipsită de legitimitate populară. De asemenea, susţine FT, trebuie susţinut un pact pentru stabilitate şi creştere.

Spre deosebire de cel iniţial, acesta va trebui impus. Celor care încalcă regulile trebuie să le fie tăiate fondurile şi suspendate drepturile de a vota în privinţa unor probleme legate de zona euro.

Dacă zona euro nu va reuşi să ajungă la o altfel de înţelegere politică, statele sale membre vor acţiona în virtutea propriului interes pentru a evita cocktailul letal format din stagnare economică şi măsuri de ‘strângere a curelei’. Aceste state vor presa pentru politici inflaţioniste, la nivel naţional sau prin intermediul politicii monetare comune, subminând independenţa BCE. Evitarea acestui scenariu dezastruos cade în primul rând în sarcina liderilor eurozonei.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata