# Cupa Mondială – Argentina 1978

> Argentina, gazda Cupei Mondiale 1978, a marcat un moment istoric în fotbalul sud-american Un turneu cu absențe notabile Cupa Mondială de Fotbal din 1978, desfășurată în Argentina, a fost marcată de...

Publicat: 3 iunie 2014, 08:17 · Actualizat: 17 octombrie 2024, 03:48 · Autor: Andreea Ungureanu · Categorie: [Externe](https://financiarul.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/externe/cupa-mondiala-argentina-1978/ · Publicație: Financiarul

**Argentina, gazda Cupei Mondiale 1978, a marcat un moment istoric în fotbalul sud-american**

### Un turneu cu absențe notabile

Cupa Mondială de Fotbal din 1978, desfășurată în Argentina, a fost marcată de absența unor mari staruri ale sportului. Franz Beckenbauer s-a retras din echipa națională germană, iar Johan Cruyff și Paul Breitner au refuzat să participe din cauza instabilității politice din regiune. Totuși, competiția a reunit nume celebre precum Hans Krankl, Teofilo Cubillas și Paolo Rossi, care au oferit un spectacol memorabil pe stadioanele argentiniene.

### Argentina câștigătoare pentru prima dată

Naționala Argentinei a obținut trofeul mondial pentru prima dată în istorie după o finală dramatică împotriva Olandei. Meciul s-a decis în prelungiri cu scorul de 3-1, Mario Kempes fiind eroul întâlnirii prin cele două goluri marcate. Această victorie a plasat Argentina printre cele șase națiuni care au cucerit titlul suprem la fotbal. Olanda a suferit astfel o nouă dezamăgire într-o finală de Cupa Mondială după ce fusese învinsă anterior de Germania.

### Brazilia și alte absențe notabile

Deși Brazilia avea deja trei titluri mondiale la activ, echipa nu a reușit să ajungă în finala competiției din acest an datorită criteriului golaverajului. Argentina s-a impus cu un impresionant 6-0 împotriva Perului pentru a se califica mai departe. În schimb, Brazilia și-a asigurat medalia de bronz printr-o victorie cu 2-1 asupra Italiei.

### Controversele turneului

Premiul FIFA pentru fair-play i-a fost acordat Argentinei într-un context controversat; țara gazdă fiind acuzată că ar fi beneficiat de un meci trucat împotriva Perului. Se susține că jucătorii peruvieni ar fi primit compensații financiare semnificative pentru performanța lor slab cotată.

### Peste 100 de echipe la calificări

Pentru prima dată în istoria Cupei Mondiale, peste 100 de selecționate naționale au participat la faza preliminarilor. Printre absențele notabile s-au numarat Uruguayul și Anglia; aceasta din urmă având cinci victorii dar neavând suficient golaveraj pentru calificare.

Mexicul s-a descurcat bine în preliminarii și după ce a terminat pe locul doi al grupei sale alături de SUA și Canada datorită unui golaveraj superior.

Cupa Mondialã din Argentina rămâne nu doar o competiție sportivã remarcabilã ci şi un simbol al complexităților sociale şi politice ale vremii respective.

### Tunisia și Iran, marii câștigători ai preliminariilor pentru Cupa Mondială din 1978

#### Tunisia se impune în Africa

Tunisia a dominat faza preliminară a Cupei Mondiale din 1978, reușind să obțină cinci victorii în tot atâtea meciuri și marcând un total de 20 de goluri. Echipa tunisiană a navigat cu succes printr-un sistem complex de departajare, ajungând în runda finală alături de Egipt și Nigeria. Doar Tunisia va reprezenta Africa la turneul din Argentina.

#### Iranul își asigură locul după o campanie solidă

În Asia, Iran s-a dovedit a fi o forță redutabilă, câștigând meciurile împotriva Arabiei Saudite și Siriei în prima etapă. Ulterior, echipa iraniană a continuat să impresioneze prin victorii asupra Coreei de Sud, Kuweitului, Australiei și Hong Kong-ului.

#### România ratează calificarea

Naționala României nu va participa la turneul final după ce nu a [reușit să se califice](https://financiarul.ro/actuale/paraguay-japonia-5-3-la-loviturile-de-departajare-in-optimile-de-finala/). În grupa europeană 8, România s-a confruntat cu Spania și Iugoslavia. Bilanțul echipei românești include două victorii și două înfrângeri: un rezultat strâns cu Spania (1-0) urmat de o pierdere mai clară (0-2), precum și două meciuri cu Iugoslavia (2-0 victorie şi 4-6 înfrângere). Cu doar patru puncte acumulate, România nu a reușit să depășească Spania.

#### Detalii despre turneu

Cupa Mondială din Argentina s-a desfățurat între 1-25 iunie 1978 şi a adunat la start 16 selecționate naționale din cinci confederații: zece echipe europene (Austria, Franța, Italia, Olanda, Polonia RFG - Republica Federală Germania -, Scoția, Spania , Suedia şi Ungaria), trei sud-americane (Argentina , Brazilia şi Peru), una nord-americană (Mexic), una africană (Tunisia) şi una asiaticã (Iran).

Turneul s-a desfățurat pe șase stadioane situate în cinci orașe argentiniene: Estadio Monumental Antonio Vespucio Liberti şi stadionul Jose Amalfitani din Buenos Aires; Parque Municipal din Mar Del Plata; arena Cordiviola din Rosario; stadionul Chateau Carreras din Cordoba; stadionul San Martin din Mendoza.

Competiția s-a structurat pe patru grupe formate fiecare din câte patru echipe. Grupa A i-a inclus pe Italia , Franța , Ungaria si Argentina ; Grupa B le-a avut ca adversare pe Polonia , RFG , Mexic si Tunisia ; Grupa C le-a adus față-n față pe Austria , Spania , Suedia si Brazilia ; iar Grupa D i-a avut ca participanți pe Olanda , Scoția , Peru si Iran .

Regula competiției stipula că primele două clasate ale fiecărei grupe avansau către fazele eliminatorii ulterioare. Acestea erau apoi repartizate într-o nouã rundã finalã formatã totdin douǎ grupe . Câştigătoarele acestor grupelor urmau să dispute marea finalǎ iar cele clasate pe locurile secunde se întâlneau pentru medalia de bronz.

#### Schimbări tactice la naționala Italiei

Sub conducerea noului selecționer Enzo Bearzot numit in anul precedent,din octombrie '77 Italia avea sa debuteze intr-un amical contra Germaniei Federale dar care sa se finalizeze cu o infrangere(1-2). Totuşi naţionala italianǎ avea sa treacă fără probleme prin grupǎ având trei victorii consecutive :2 -1 contra Franţei ;3 -1 contra Ungariei si un strâns(1 -0)cu Argentina . Deşi au jucat atractiv datorită tinerilor jucători precum Paolo Rossi sau Antonio Cabrini,nationala Italiana nu va cuceri vreo medalie in acest CM .

Partida inauguralǎ dintre Italia si Franţa disputată la Mar Del Plata,a fost arbitratǎ de românul Nicolae Rainea .

Argentina,a trecut atât peste Franţa cât şî peste Ungaria(cu acelaşi scor :2 – 1 ) [dar au pierdut](https://financiarul.ro/actuale/parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-depresia-apare-atunci-cand-oamenii-nu-si-mai-inteleg-menirea-pe-acest-pamant/) in fata Italiei(0 – 1 ). Brazilienii au avut un parcurs mai modest comparativ cu edițiile anterioare,reusind doar doua rezultate egale(1 – 1 vs Suedia ;0 – 0 vs Spania ) urmate insȃ însăde o victorie limitată(1–0)cu Austria . Protestele brazilienilor împotriva arbitrului scoţian Clive Thomas au fost notabile când acesta fluiera sfârşitul partidei exact când Zico era într-o fazā promiţătoare .

Nici RFG-ul n-au impresionat prea mult avand parte chiar ei insisi de schimbări generationale sub comanda lui Helmut Schön care antrena ultima datā nationala vest-germanā.

### Argentina cucerește titlul mondial în 1978

La 25 iunie 1978, Argentina a scris o pagină de istorie în fotbalul mondial, câștigând prima sa Cupă Mondială pe teren propriu. Meciul final s-a desfășurat pe Estadio Monumental din Buenos Aires, în fața a peste 71.000 de spectatori.

### Un turneu plin de surprize

Campionatul Mondial din Argentina a fost marcat de momente memorabile și rezultate neașteptate. Tunisia a realizat o premieră istorică pentru echipele africane, obținând prima victorie la un turneu mondial printr-un succes cu 3-1 împotriva Mexicului. De asemenea, Franța, cu tânărul star Michel Platini în echipă, nu a reușit să avanseze din faza grupelor după ce a pierdut meciuri împotriva Italiei și Argentinei.

Olanda a avut un parcurs oscilant: după o victorie convingătoare cu Iran (3-0), au suferit o înfrângere surprinzătoare contra Scoției (2-3) și au terminat la egalitate cu Peru (0-0). În meciul contra Scoției, Rob Rensenbrink a marcat golul cu numărul 1.000 al Campionatelor Mondiale.

### Faza eliminatorie

În etapa următoare, Italia nu s-a descurcat bine și s-a clasat pe locul secund într-o grupă finală care includea Olanda și Austria. Brazilia însăși nu reușea să ajungă la finala mare; după ce au terminat grupa B fără victorie decisivă împotriva Argentinei (0-0), au jucat pentru locurile trei-patru unde au fost învinși de Brazilia.

Argentina s-a impus clar asupra Poloniei (2-0) și Perului (6-0), asigurându-se astfel un loc în finala competiției.

### Finala dramatică

Finala dintre Argentina și Olanda s-a dovedit a fi una captivantă. Antrenorii Cesar Luis Menotti pentru Argentina și Ernst Happel pentru Olanda aveau fiecare jucători talentați pe teren. Mario Kempes s-a evidențiat ca eroul partidei prin cele două goluri marcate pentru Argentina; Bertoni adaugând un alt gol care să asigure victoria echipei gazdă.

Dick Nanninga a reușit să înscrie pentru Olanda dar acest lucru nu le-a fost suficient pentru a răsturna soarta meciului. C captanul Daniel Passarella avea să ridice trofeul FIFA sub privirile entuziaste ale fanilor argentinieni.

Această victorie marca revenirea Argentinei pe scena fotbalului internațional după ce fusese ultima dată finalist în 1930 când pierduse titlul împotriva Uruguayului. Performanța din '78 avea să fie repetată opt ani mai târziu când Argentina va câștiga din nou Cupa Mondială la turneul din Mexic.

### Controversa din spatele victoriei Argentinei la Cupa Mondială din 1978

#### Un meci controversat și acuzații de mită

Cupa Mondială din 1978 a fost marcată de o controversă semnificativă, în special în urma meciului dintre Argentina și Peru. În contextul competiției, Argentina avea nevoie de o victorie concludentă pentru a accede în finala turneului, după ce Brazilia câștigase cu 3-1 împotriva Poloniei. Astfel, echipa gazdă a reușit să învingă Peru cu un impresionant 6-0, ceea ce a stârnit suspiciuni legate de integritatea jocului.

#### Acuzații grave și reacții internaționale

Meciul dintre Argentina și Peru nu s-a desfășurat simultan cu alte partide decisive din grupă, ceea ce a determinat FIFA să schimbe regulile pentru viitoarele competiții. De-a lungul anilor, au existat voci care au susținut că partida ar fi fost trucată. Se afirmase că jucătorii peruani ar fi fost mituiți pentru a facilita victoria Argentinei. Această teorie s-a amplificat după declarațiile lui Fernando Rodríguez Mondragón în 2007, care susținea că cartelurile de droguri columbiene ar fi intervenit.

Fostul jucător peruan Josè Velásquez a declarat într-o emisiune televizată că nu crede că echipa sa ar fi primit bani pentru a pierde meciul; totuși, el recunoaște atmosfera neobișnuită din ziua respectivă. Velásquez menționează presiunile politice exercitate asupra echipei naționale și deciziile surprinzătoare ale antrenorului Marcos Calderón.

#### Impactul asupra carierei lui Mario Kempes

Mario Alberto Kempes s-a dovedit a fi un jucător cheie în succesul Argentinei la acest turneu mondial. Nascut pe 15 iulie 1954 în Bell Ville, provincia Córdoba, Kempes își începe cariera fotbalistică la o vârstă frageda și devine rapid un nume cunoscut pe scena internațională prin evoluțiile sale remarcabile atât la cluburi precum Valencia CF cât și River Plate.

Dupã retragerea sa ca jucător activ în anul 1982, Kempes își continuã cariera ca antrenor al mai multor echipe naționale si cluburi diverse.

### Concluzie: O amintire controversată

Controversata partidǎ dintre Argentina si Peru rămâne una dintre cele mai discutate teme ale istoriei fotbalului mondial. Deși suspiciunile persistǎ chiar şi după decenii întregi şi sunt alimentate periodic prin noi dezvĂłluiri sau mărturii ale foştilor jucători implicaţi direct in acele evenimente istorice , impactul acesteia asupra imaginii sportului rămâne profund resimţit până astazi.

### Mario Kempes: O nouă provocare în cariera de antrenor

#### Fostul star argentinian își începe aventura la Casarano

Pe 4 decembrie 2001, Mario Kempes, legendarul atacant argentinian și câștigător al Cupei Mondiale din 1978, a semnat un contract cu echipa italiană Casarano, care activează în liga a patra. Această decizie vine după o serie de experiențe internaționale în Venezuela, Bolivia, Austria și Albania. Kempes a recunoscut că motivul principal pentru acceptarea ofertei a fost aspectul financiar: „Astăzi nu se mai joacă pentru dragostea față de fotbal, ci pentru bani. Tocmai din acest motiv am acceptat. Este foarte important să muncesc”, a declarat el.

#### Zico: Un talent brazilian remarcabil

Arthur Antunes Coimbra, cunoscut sub numele de Zico, s-a născut pe 3 martie 1953 la Rio de Janeiro și este considerat unul dintre cei mai mari mijlocași ofensive din istoria fotbalului brazilian și mondial. Cel mai mic dintre cei cinci frați care au jucat fotbal profesionist, Zico și-a început cariera la Flamengo între 1970 și 1983 înainte de a se transfera la Udinese în Italia timp de doi ani. S-a întors apoi la Flamengo până în 1989.

Între anii 1991-1994, Zico a evoluat pentru echipele japoneze Sumitomo Metals și Kashima Antlers. Supranumit „Pele alb”, acesta era renumit pentru tehnica sa excepțională și viziunea jocului. A fost selecționat de reprezentativa Braziliei în 88 de meciuri internaționale unde a marcat nu mai puțin de 66 goluri.

#### Performanțe notabile pe scena internațională

Zico a debutat cu un gol împotriva Uruguayului în anul 1976 iar un an [mai târziu s-](https://financiarul.ro/externe/a-fost-euro-salvat-de-un-telefon-dat-de-barack-obama/)a clasat ca cel mai bun jucător sud-american al anului. A participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial (Argentina '78, Spania '82 şi Mexic '86), obținând locul trei doar o dată – CM din '78 – unde Brazilia s-a impus cu scorul de 3-0 împotriva Perului.

La nivel clubistic cu Flamengo Rio de Janeiro, Zico are multiple trofee inclusiv Cupa Libertadores şi Cupa Intercontinentală câștigate în anul ’81 precum şi patru titluri naționale ale Braziliei.

După retragerea sa ca jucător activ, Zico s-a dedicat carierei tehnice având roluri importante atât ca antrenor cât şi manager al echipei japoneze Kashima Antlers care i-a ridicat o statuie ca omagiu adus contribuției sale.

#### Statistici relevante ale Campionatului Mondial din ’78

Turneul final din Argentina s-a remarcat printr-o medie impresionantă: au fost marcate un total de **102 goluri** în cele **38 meciuri**, ceea ce reprezintă aproximativ **2.68 goluri pe meci**. Mario Kempes s-a evidențiat drept cel mai bun marcator al competiției cu șase reușite.

În clasamentul echipelor participante au dominat Argentina si Olanda fiecare având câte **15 goluri**, urmate îndeaproape de Brazilia si RFG cu zece reușite fiecare; Suedia fiind singura formație fără succes pe tabela marcajelor având doar un singur gol marcat.

De asemenea turneul nu a fost lipsit nici măcar o clipă d e intensitate disciplinară; trei jucători au primit cartonașe roșii iar multe alte sancțiuni au avut loc pe parcursul competiției demonstrând astfel competitivitatea acerbã dintre națiuni.

### Tragedie personală și decizii curajoase: Leopoldo Luque la Cupa Mondială

#### Un atacant dedicat în ciuda pierderii

Leopoldo Luque, atacantul argentinian, a ales să participe la meciurile Cupei Mondiale de fotbal, în ciuda tragediei personale recente prin care a trecut, pierzându-și fratele într-un accident rutier. Această decizie subliniază angajamentul său față de echipa națională și dorința de a onora memoria fratelui său pe terenul de joc.

#### Absențe notabile din 1978

La turneul final din 1978 desfășurat în Argentina, două legende ale fotbalului mondial, Pelé și Franz Beckenbauer, nu au fost prezente ca jucători activi. Ambii s-au retras din echipele naționale înainte de competiție. Pelé a fost prezent însă ca analist sportiv pentru o rețea de televiziune. Cei doi foști campioni mondiali au jucat împreună la clubul Cosmos New York în anii '70, o perioadă când fotbalul american începea să câștige popularitate.

#### O echipă legendară la Cosmos New York

Clubul Cosmos era cunoscut pentru trio-ul său emblematic format din Pelé, Beckenbauer și Chinaglia. Deși toți aveau peste 30 de ani, aceștia continuau să impresioneze fanii cu abilitățile lor pe teren. Pelé se bucura deja de un palmares impresionant cu trei Cupe Mondiale câștigate alături de Brazilia și un total record de 1.285 goluri marcate în cariera sa.

Beckenbauer adusese Germaniei titlul mondial în 1974 și câteva trofee importante cu Bayern München. Chinaglia era vedeta lui Lazio Roma și avea un parcurs remarcabil atât la nivel club cât și internațional.

#### Debut promițător pentru Maradona

În aceeași perioadă istorică pentru fotbalul argentinian, Diego Armando Maradona avea doar 17 ani dar deja atragea atenția datorită talentului său excepțional. Selecționerul Luis Cesar Menotti l-a observat rapid iar debutul lui Maradona în naționala Argentinei a avut loc pe 27 februarie 1977 într-un meci împotriva Ungariei (5-1). Totuși, Menotti nu l-a inclus în lotul pentru Cupa Mondială din '78 considerând că lipsa sa experiență ar putea fi un dezavantaj într-o competiție atât de importantă.

Această poveste ilustrează nu doar dramele personale ale jucătorilor dar şi complexitatea alegerilor făcute pe parcursurile lor profesionale.