Cupa Mondială – Elveţia 1954

Marea finală s-a disputat la 4 iulie 1954, pe stadionul Wankdorf din Berna. Au fost prezente în tribune circa 60.000 de persoane, iar partida a fost arbitrată de englezul William Ling, ajutat de tușierii Vincenzo Orlandini din Italia și Benjamin Griffiths din Țara Galilor. Ungaria, marea favorită a turneului final, antrenată de Guzstav Sebes, a deschis scorul prin Ferenc Puskas în minutul 6, majorându-și avantajul două minute mai târziu, grație golului înscris de Zoltan Czibor. RFG, pregătită de Sepp Herberger, și-a revenit, reușind să marcheze de trei ori: prin interul dreapta Max Morlock în minutul 10 și prin extrema dreaptă Helmut Rahn (min. 18 și 84).

Învingători în toate meciurile susținute timp de șapte ani, ungurii au pierdut singurul joc pe care nu trebuiau să-l piardă. Pentru Germania, a fost o lansare spectaculoasă pe firmamentul fotbalului internațional.

Președintele FIFA, Jules Rimet, a avut satisfacția să fie prezent la cinci ediții ale Campionatului Mondial în perioada 1930-1954, ultima oară la finala de la Berna, când a înmânat Cupa căpitanului echipei Germaniei, Fritz Walter.

În Germania, fotbalul a devenit foarte popular în urma victoriei obținute de fotbaliștii germani la CM din 1954, pe stadionul Wankdorf. Pentru jucătorii și suporterii germani, această arenă reprezenta un simbol nu numai sportiv, dar și sentimental. Stadionul Wankdorf, care a trăit numeroase evenimente sportive timp de aproape un secol, a dispărut însă, fiind dinamitat, pentru a se reconstrui o altă arenă modernă, demnă de mileniul trei.

Finala de la Berna, care l-a avut ca erou pe atacantul Fritz Walter, a însemnat pentru germani revenirea țării prin fotbal în concertul națiunilor. După capitularea Germaniei, ocupată de trupele aliate, în 1945, au fost interzise competițiile internaționale și participarea sportivilor din această țară la Olimpiadă și Campionate Mondiale. În 1950, nemții nu au participat la Cupa Mondială. Succesul echipei naționale de fotbal din 1954 a restaurat onoarea unui popor copleșit de vitregia istoriei.

În vremea când Fritz Walter și coechipierii săi câștigau titlul mondial, fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schroeder, avea vârsta de 10 ani și era pasionat de fotbal. El a ascultat relatarea meciului la radio, la fel ca alte milioane de germani. Anii au trecut. În decembrie 2001, ambasadorul Elveției în Germania, Tomas Borrer, i-a făcut cadou fostului cancelar german un fragment din gazonul stadionului Wankdorf și umerașul pe care Fritz Walter și-a pus hainele în vestiarul arenei în 1954. În scrisoarea care însoțea aceste amintiri, președintele Elveției, Moritz Leunberger, îi scria prietenului german: ‘Wankdorf, ca și Zidul Berlinului, este un loc simbolic unde a fost scrisă o pagină din istoria Germaniei’, apoi în glumă: ‘Dacă doriți, ambasadorul nostru va fi gata să vină să ude această bucată de gazon în perioadele de secetă’.

Componenții primei echipe a Germaniei care a câștigat titlul mondial în 1954 au primit atunci echivalentul de acum a 1.280 de euro și un televizor pentru fiecare jucător.

În 1974, la al doilea titlu mondial, în era lui Franz Beckenbauer, jucătorii au primit câte 35.900 euro și un Volkswagen, în timp ce în 1990, cu Lothar Matthaeus căpitan, germanii au încasat câte 64.100 euro. Dacă ar fi câștigat titlul și în anul 2006, la CM organizat de țara lor, nemții ar fi primit 300.000 de euro de fiecare, primă oferită de Federația Germană de Fotbal (DFB).

În cele 26 de partide disputate la turneul final din Elveția, s-au marcat 140 de goluri, ceea ce înseamnă o medie de 5,38 de înscrieri pe meci. Prin urmare, a fost cel mai prolific campionat mondial de fotbal din istorie, din punctul de vedere al numărului de goluri.

Ungaria este țara cu cele mai multe goluri înscrise într-o Cupă Mondială — 27, pe parcursul Campionatului din 1954. Nemții au marcat 25 de goluri, iar austriecii — 17. Au existat și trei echipe care nu au reușit să bifeze nicio reușită în 1954: Cehoslovacia, Scoția și Coreea de Sud. Coreenii au reușit și performanța negativă de a încasa 16 goluri în doar două partide.

În același an, în sferturile de finală, Austria învingea Elveția cu 7-5, scor care a adus recordul de goluri marcate într-un singur meci din Campionatul Mondial.

Golgheterul Cupei Mondiale din 1954 a fost maghiarul Sandor Kocsis, care a reușit să înscrie de 11 ori. Pe locul secund, s-au clasat elvețianul Sepp Huegi, austriacul Erich Probst și germanul Max Morlock, fiecare din aceștia marcând șase goluri.

Numărul total de spectatori prezenți în tribune la CM 1954 a fost de 889.500, ceea ce înseamnă că, în medie, 34.211 spectatori au asistat live la fiecare partidă. Cel mai mare număr de spectatori nu a fost înregistrat la marea finală, așa cum se întâmplă de obicei, ci la un meci din grupă: Ungaria — Germania 8-3, atunci când 65.000 de oameni s-au înghesuit pe stadionul St. Jakob Park din Basel. La ultimul act, au asistat din tribune 60.000 de spectatori.

Singurele cartonașe acordate la acea ediție au fost încasate de jucătorii brazilieni Humberto Tozzi și Nilton Santos și de maghiarul Jozsef Bozsik. Nu fuseseră inventate cartonașele galbene și roșii. Recordmenii anduranței au fost fotbaliștii germani Fritz Walter și Horst Eckel, care au evoluat timp de 540 de minute pentru echipa lor, la toate cele șase partide.

La 16 octombrie 2003, un film consacrat victoriei naționalei germane (RFG) la Campionatul Mondial de fotbal din 1954 a intrat în circuitul cinematografelor, după ce fusese prezentat în premieră mondială la Essen.

Intitulat ‘Miracolul de la Berna’, filmul prezenta un tablou sentimental al Germaniei în reconstrucție după pierderile suferite în al doilea război mondial. În centrul atenției se afla un băiat care se împrietenește cu Helmut Rahn, autorul golului decisiv în partida câștigată de germani în finala cu 3-2 în fața naționale ungare. Helmut Rahn a decedat în august 2003, dar alți ‘eroi de la Berna’ au fost prezenți la premiera filmului: Horst Eckel și Ottmar Walter.

Realizatorul peliculei, Soenke Wortmann, a precizat că acest eveniment sportiv ‘a dat germanilor o nouă vigoare și sentimentul colectivității’. Cu un buget de 7,5 milioane euro, filmul ‘Miracolul de la Berna’ a primit Premiul publicului în cadrul Festivalului internațional de la Locarno.

Printre cei 1.300 de invitați prezenți la premieră s-au numărat cancelarul german de atunci, Gerhard Schroeder, și antrenorul echipei naționale, Rudi Voeller. Mare amator de fotbalul, el însuși fost jucător, cancelarul a declarat: ‘Am văzut versiunea brută a filmului și recunosc că am plâns. Este un film care nu va fi pe placul criticilor, dar va avea mare priză la public’. La rândul său, selecționerul german a spus: ‘Multe lucruri s-au schimbat în fotbal, dar 75 la sută a rămas ca în trecut, iată spre exemplu: motivarea jucătorilor’. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata