Germania și-a încălțat din nou penajul fiscal șocant săptămâna aceasta, în timp ce a formulat cerințe dure în viitoarea revizuire a regulilor UE privind datoria și deficitul, scrie Sam Fleming.
În acest context, Pactul de Stabilitate și Creștere al UE, care supraveghează bugetele de stat, a fost suspendat din primele luni ale Covid-19 în 2020. Factorii politici din UE spun că va fi reimpus anul viitor, cu noi reguli.
Christian Lindner, ministrul de Finanțe al Germaniei, a declarat într-un comentariu al FT că reformele necesare includ reduceri anuale ale ratelor de îndatorare ale capitalurilor UE, ca parte a unui impuls pentru finanțele publice mai solide. Nicio schimbare nu a fost mai rău decât cele lipsite de strălucire, a avertizat el.
Însă propunerile care urmează să fie prezentate de Comisia Europeană în această dimineață vor merge doar în parte din calea spre satisfacerea cerințelor Berlinului.
Noul regim va permite comisiei să încheie acorduri bilaterale cu statele membre pe căi personalizate de reducere a datoriilor, asigurându-se ca capitalurile să aibă suficient timp pentru a reduce datoria, creând în același timp spațiu pentru investiții publice. Scopul ar fi o simplificare a normelor fiscale extrem de complexe ale UE, alături de o aplicare mai strictă.
Proiectele de propuneri legislative, care vor trebui eliminate de către consiliu și parlamentul european, sunt mai stricte decât a prevăzut inițial comisia. Statele membre vor trebui acum să se asigure că, la sfârșitul perioadei de timp inițiale de patru ani, ratele lor datorie/PIB sunt mai mici decât cea mai recentă lectură.
În plus, capitalurile ar trebui să mențină creșterea netă a cheltuielilor sub creșterea economică pe termen mediu și nu li s-ar permite să-și încarce reformele fiscale. Țările cu deficite excesive vor trebui în continuare să le reducă cu 0,5% din PIB pe an.
Aceste garanții sunt menite să liniștească statele membre cu șochiuri fiscale, în special Germania, că toată lumea va fi ținută la standarde minime stricte atunci când vine vorba de reducerea datoriilor.
Dar ele nu îndeplinesc cerințele lui Lindner ca raporturile datoriei/PIB ale țărilor puternic îndatorate să scadă cu cel puțin 1 punct procentual pe an. (Pentru țările cu datorii mai puțin oneroase, cerința minimă propusă de Berlin ar fi de 0,5 puncte procentuale pe an.)
Rămâne de văzut cât de căsătorit este ministrul german de finanțe cu aceste ținte puternice. Între timp, statele membre cu datorii mari vor fi nerăbdătoare să păstreze cât mai multă flexibilitate posibil în noul regim.
Miniștrii de Finanțe urmează să se întâlnească la Stockholm săptămâna aceasta, așa că nu ar trebui să treacă prea mult timp până să ne dăm o idee inițială dacă există o zonă de aterizare fiscală cu care să poată trăi atât economiștii, cât și cei care strica.
Sursa – www.ft.com