De la Baltica la Marea Egee, adio mitului salariului fix

Sanctuarul salariului bugetar de neatins nu mai există. Cazul Greciei, care a decis să reducă cu circa 7% retribuţia angajaţilor săi publici, vine să se adauge unei liste de opţiuni similare, iniţiate cu ceva mai mult de un an în urmă, în afara şi în interiorul zonei euro, notează ziarul italian Il Sole 24 Ore.

Istoria a început însă nu în Mediterana ci în Baltica. Potrivit unei analize recente a Swedbank de la Stockholm, salariile angajaţilor publici din Letonia, mica ţară baltică ce a avut rolul de deschizător de drumuri în acest marş dureros, au scăzut în octombrie 2009 la nivelurile din 2006. Reducerile, până la 20% în cazul profesorilor şi altor categorii, au fost puternic contestate în iarna şi primăvara lui 2009, dar în final au fost acceptate.

Toate previziunile de devalorizare iminentă s-au dovedit eronate. Ţara a făcut faţă într-un fel unei prăbuşiri a PIB-ului care a fost anul trecut de peste 17%. Deconturile cu străinătatea sunt în activ iar datoria suverană nu mai este considerată de agenţiile de rating de risc înalt.

Letonia a operat, ceea ce au făcut şi alte ţări baltice, o devalorizare internă. A menţinut nivelurile schimbului, dar a redus salariile. Cele reale s-ar fi redus oricum prin devalorizări care ar fi declanşat inflaţie. Preţul a fost greu în termeni de nivel de trai, într-o zonă în care salariile medii sunt în jur de 500 de euro. Dar contabilitatea naţională a rezistat.

Aşa cum a mai relatat Il Sole 24 Ore, o intruziune în arhivele sistemului fiscal naţional, realizată de un grup de hackeri, care a trimis informaţiile via twitter unor posturi locale de televiziune, a dezvăluit că, din păcate, este foarte dificil să distribui în mod egal sacrificiile.
Managerii unei bănci locale letone salvată cu bani publici şi directori ai unor întreprinderi de stat nu au suferit reduceri ale salariilor sau au fost compensaţi prin bonusuri rezervate, chiar şi atunci când au declarat public necesitatea unor sacrificii pentru toţi.

În Irlanda, reducerile salariilor de stat, anunţate de guvern în decembrie, fac parte din dura trezire din visul de a transforma micul stat într-un imperiu financiar. Propunerea guvernului menţiona o reducere între 5%, până la un salariu de 30.000 de euro pe an, şi 8% pentru niveluri până la 115.000 euro, pentru a ajunge la un maximum de 15% pentru marii funcţionari care au peste 200.000 de euro.

Numai că atmosfera s-a deteriorat atunci când, câteva săptămâni mai târziu, progresivitatea pentru “top men” a fost revizuită în jos. Bătălia parlamentară a fost dură şi voturile slabe, dar reducerile rămân în picioare.
Pentru Irlanda şi Grecia miza este capacitatea de a rămâne în zona euro, care le-a adus ambelor ţări beneficii enorme, dar obligă acum la politici ce în altă situaţie ar fi fost eludate printr-o devaluare a monedei naţionale, care acum nu mai este posibilă.

De asemenea, venitul fix, statal şi nestatal, ar fi fost penalizat probabil şi mai dur, dar de o manieră mai puţin dureroasă. Cazul grec aflat de luni de zile sub lumina reflectorului şi care a ridicat atâtea semne de întrebare privind păstrarea monedei unice europene, a polarizat atenţia asupra unui fenomen care exista deja şi care ar putea privi şi alte ţări slabe din zona sud-europeană – Portugalia, Spania şi Italia.

Probabil că şi Marea Britanie, care a cheltuit pentru a-şi salva băncile atât cât SUA sau chiar mai mult, ar trebui să reflecteze dacă nu vrea să-şi expună riscului lira strelină deja slabă.
Până acum însă, cancelarul eşichierului, Alistair Darling, a cerut doar o reducere a salariilor compensatorii la concediere, care nu vor putea depăşi 60.000 de lire sterline, ceea ce se întâmplă în prezent pentru salariile medii şi mari, deoarece sunt calculate pe baza a trei ani de salarii.

Sindicatele sunt pe picior de război şi apără o serie de prerogative acumulate în timp, printre care pe cea care acorda angajaţilor înainte de 1987 – tot în cazul concedierii – până la şase cote anuale de salarii. Sindicatul din domeniu, “Public and Commercial Services Union” a declarat deja o grevă de 3 zile.
Tabloidele britanice însă nu au menajat şi au relevat că secretarul sindicatului, Mark Serwotka, a câştigat în total, prin suma de 110.500 lire sterline, în 2007, aproape de cinci ori salariul mediu al celor înscrişi în sindcat, care era de 24.000 de lire sterline.

Şi aceasta după ce s-a angajat, pentru a fi ales, să accepte salariul mediu sindical, lucru pe care l-a făcut doar la început. Reduceri ale salariilor bugetare au fost decise sau anunţate şi în ţări din Europa Centrală, ca Ungaria şi Cehia, care, la fel ca balticii aspiră să adere la euro şi ştiu că o devalorizare a monedei lor va îndepărta mult data aderării.
O devaluare este îngreunată şi de faptul că numeroşi cetăţeni din aceste ţări s-au îndatorat în valută externă – euro, coroana suedeză şi franci elveţieni – şi orice devaluare va fi dificil de susţinut. Prin urmare, se preferă scăderea salariilor, începând cu cele publice.

Există apoi şi cazul american, unde în urmă cu un an, guvernatorul Arnold Schwarzenegger a introdus în California pentru funcţionarii de stat două zile, chiar trei în unele cazuri, de concediu obligatoriu neretribuit pe lună, echivalent cu o reducere a salariului de 9-15%.
Cele 10 universităţi statale au suferit reduceri dure, mulţi profesori câştigând cu 8% mai puţin. Diferite alte state au decis, sau încearcă să adopte, măsuri similare.

Acest context nu a fost cunoscut timp de două generaţii, o reducere a salariilor publice neavând loc de peste 60 de ani, dar pe care numeroşi vârstnici şi-o amintesc bine în anii ’30, iar în cazul Italiei, printre primele afectate, la sfârşitul anilor ’20. Italia a redus la jumătate indemnizaţiile pentru scumpirea bunurilor majore de consum pentru angajaţii de stat şi din instituţii locale.

Se întâmpla în 1927. În anii ’31, cancelarul eşichierului, Neville Chamberlain, a decis în Marea Britanie o reducere cu 10% a salariilor, deoarece preţurile scăzuseră, a spus el, iar angajaţii de stat ştiau că nu puteau fi concediaţi, spre deosebire de ceilalţi, şi prin urmare puteau suporta o reducere a salariilor.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata