Exerciţiile de antrenament departe de casă nu sunt neobişnuite pentru membrii Forţelor Aeriene israeliene, în general, şi pentru piloţii de elicoptere, în special, explică reputatul jurnalist şi corespondent de război veteran, Ron Ben-Yishai, în publicaţia Ynetnews de marţi.
Ameninţările cu care se confruntă Israelul, necesitatea de a intercepta arme de contrabandă din state situate la malul Mării Roşii, precum şi alte operaţiuni speciale, necesită ca Forţele Aeriene să menţină capacităţi operaţionale cu rază lungă. Astfel de operaţiuni sunt uneori efectuate (şi probabil vor fi efectuate şi pe viitor) rapid, la sute şi mii de kilometri depărtare de Israel.
Adesea, aceste operaţiuni sunt efectuate în zone noi pentru piloţi, dificil de survolat, pline de pericole ce variază de la condiţii meteorologice la baterii de rachete antiaeriene şi avioane ostile, şi trebuie înfruntate fără a dispune de informaţii secrete.
Astfel, aproape fiecare operaţiune de acest fel include nu numai avioane de luptă ale Forţelor Aeriene, dar şi avioane de alimentare, de culegere de informaţii, comandă şi control şi elicoptere.
În operaţiunile aeriene cu rază lungă, elicopterele Forţelor Aeriene au o semnificaţie specială. Misiunile lor includ piloţi specializaţi în cercetare şi salvare, transportul Forţelor Speciale la destinaţia lor, alimentarea cu combustibil şi culegerea de informaţii secrete.
În acest scop, piloţii de elicopter trebuie să dobândească competenţele necesare pentru zborurile pe distanţe lungi, care cuprind realimentare în zbor, navigaţie deasupra unui relief montan dificil, înfruntând condiţii meteorologice potrivnice, precum şi cooperarea cu Forţe Aeriene prietene.
Acesta este motivul pentru care Forţele Aeriene israeliene şi-au trimis escadrile de elicoptere din 1980 încoace pentru desfăşurare şi antrenament în state îndepărtate.
Până acum un an, cele mai multe dintre aceste exerciţii de antrenament au avut loc în Turcia. Relieful muntos din această ţară este foarte asemănător cu cel din regiunile în care se presupune că ar trebui să opereze Forţele Aeriene israeliene.
Escadrila de avioane de luptă şi elicoptere urma să fie desfăşurată la baze ale Forţelor Aeriene turce şi să execute tot felul de misiuni posibile – cea mai mare parte de navigaţie, zboruri la altitudine mică şi zboruri în condiţii meteorologice dificile. În acelaşi timp, Forţele Aeriene israeliene au dezvoltat relaţii cu state europene mai îndepărtate.
Spre deosebire de zborurile relativ scurte din Turcia, zborurile din alte state necesită realimentare în aer, manevrare pe rază lungă şi cooperarea cu oficiali străini. Potrivit unor rapoarte străine, Israelul s-a implicat în mai multe astfel de exerciţii, în ultimii doi ani, în vecinătatea Greciei şi Italiei, practicând atacuri asupra unor ţinte care se află la peste 1.000 de kilometri distanţă.
Cotitura negativă înregistrată în relaţiile Israelului cu Turcia a amplificat nevoia Forţelor Aeriene israeliene de exerciţii de antrenament în state europene prietene, printre care şi România.
Oficiali din cadrul forţelor aeriene din aceste ţări sunt bucuroşi să coopereze şi în acelaşi timp să înveţe din experienţa acumulată de Forţele Aeriene israeliene şi din modus operandi al acestora. Prin urmare, ultima desfăşurarea de elicoptere israeliene în România nu a fost neobişnuită, subliniază în final semnatarul articolului.