Devalorizarea bolivarului ilustrează ineficienţa politicii economice chaviste

Prin devalorizarea decretata la 8 ianuarie, Hugo Chavez a reusit un nou record mondial. Venezuela devine astfel singura tara din lume in care opereaza 3 tipuri de schimb valutar: cel aplicat alimentelor si altor produse de baza (2,6 bolivari pentru un dolar); cel general (4,3) si cel de pe piata neagra (6,20), noteaza ziarul El Pais, care precizeaza intr-un editorial ca este o masura brutala si insuficienta.

Devalorizarea era inevitabila, din cauza erodarii continue a pozitiei internationale a economiei venezuelene. Si este aparent brutala prin faptul ca presupune o pierdere din valoarea monedei nationale de 50%. Aceasta diferenta apreciabila este provocata de incrâncenarea de a mentine timp de multi ani a o rata de schimb artificial de 2,15 bolivari pentru un dolar, pentru a evita costul ajustarii.

Desi, ironie a realitatii, moneda a pierdut in timpul conducerii chaviste, din 1999, 87% din valoarea sa. Dar in acelasi timp insuficienta, pentru ca bolivarul va continua sa se negocieze pe piata neagra, cu aceleasi ineficiente si corupte proceduri ale schimbului valutar si in general pentru achizitionarea de produse importate. Este de asemenea insuficienta (si prin urmare efemera), pentru ca nu este insotita de alte masuri, bugetare, fiscale si salariale, care sunt cele care consolideaza pe termen lung beneficiile unei devalorizari.

Masura nu se justifica prin compensarea veniturilor mai mici, derivate din scaderea pretului mondial la petrol, de la 126 de dolari, la vârful sau maxim din iulie 2008, la cel actual de circa 80 de dolari, având in vedere ca pretul petrolului la inceputul mandatului liderului populist era de intre 10 si 11 dolari barilul.

Incompetenta politicii sale economice se rezuma in doua puncte: produsul vedeta al exportului sau s-a multiplicat cu 8, in timp ce valoarea monedei sale s-a impartit la noua. Pe termen scurt, devalorizarea va dubla veniturile publice derivate din exportul petrolier, ceea ce va servi la finantarea cheltuielilor sociale ale presedintelui, intr-un act electoral. Dar va alimenta si o inevitabila inflatie de 25% in defavoarea consumului popular.

Iar acest lucru, combinat cu obligatia legala de a solicita permisul de repatriere a dividendelor, prejudiciaza deja marile companii internationale instalate in tara, mai ales cele spaniole.
Ineptia politica si lipsa de securitate juridica si-au dat astfel mâna in defavoarea aproape a tuturor, inclusiv a cetatenilor, care isi vor vedea astfel valoarea salariilor redusa la jumatate.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata