# „Eu când vreau să fluier, fluier” – evadarea unui „nărăvaş”

> „Eu când vreau să fluier, fluier” explorează evadarea unui tânăr nărăvaș dintr-un mediu aspru, căutând libertatea și identitatea.

Publicat: 26 iulie 2010, 23:10 · Actualizat: 30 septembrie 2024, 05:24 · Autor: Andreea Ungureanu · Categorie: [Externe](https://financiarul.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/externe/eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier-evadarea-unui-naravas/ · Publicație: Financiarul

## "Eu când vreau să fluier, fluier": O explorare a brutalității umane în noul val al cinematografiei românești

## Filmul care redefinește percepția asupra realității sociale

Filmului „Eu când vreau să fluier, fluier”, regizat de Florin Șerban, i-a fost acordat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin, consolidând [astfel](https://financiarul.ro/actuale/proiecte-de-aproape-400-milioane-euro-depuse-in-regiunea-centru-pe-programul-regio/) statutul său în cadrul noului val al cinematografiei românești. Această peliculă reiterează o temă centrală: răul este omniprezent în societate și influențează profund alegerile individului.

## O poveste despre lupta împotriva unei lumi ostile

Protagonistul filmului, Silviu (interpretat de George Piştereanu), se află în ultimele două săptămâni ale detenției sale într-un penitenciar pentru minori. Deși ar putea fi tentat să aștepte liniștit eliberarea, realitatea din afara zidurilor este sumbră. Fratele lui mai mic îl așteaptă acasă, dar mama lor are planuri diferite pentru viitorul acestuia.

Silviu se confruntă cu o atmosferă ostilă chiar și printre colegii săi de celulă. Spre deosebire de alte filme românești care abordează teme similare printr-o lentilă social-politică complexă, Șerban optează pentru un cadru mai direct: penitenciarul devine un simbol al brutalității și al violenței sistemice.

## Rămânerea fără vinovați într-o lume coruptibilă

Critica adusă societăților contemporane este evident prezentată prin intermediul personajelor din film. Mama lui Silviu nu poate fi considerată vinovată pentru aspirațiile ei către o viață mai bună; colegii lui nu sunt răi din natură; iar autoritățile penale par caricaturale în abordările lor. Astfel, filmul sugerează că răutatea nu provine neaparat din acțiunile individuale ci este rezultatul unui sistem defectuos care îi determinăm pe oameni să comită fapte reprobabile.

În concluzie, „Eu când vreau să fluier, fluier” oferind o reflecție profund emoționala asupra condiției umane și a provocării morale cu care se confruntăm într-o lume adesea nemiloasă. Această peliculǎ devine astfel un exemplu emblematic pentru studenții la film ce doresc sǎ înțeleagǎ esența noului val românesc.