Germania are nevoie de mai mulţi străini

O nouă carte a lui Thilo Sarrazin, unul dintre membrii consiliului de administraţie al Băncii Centrale a Germaniei, care îi acuză pe imigranţi că au tras în jos Germania, a provocat o nouă dezbatere privind imigraţia în care nici una din părţi nu abordează problema reală a Germaniei: populaţia sa în îmbătrânire rapidă, scrie Der Spiegel.

Lucrarea lui Sarrazin a împărţit participanţii la dezbatere în două tabere: o facţiune scandalizată care include politicieni din toate partidele importante şi care poate fi cu greu evitată de cineva de pe scena publică şi un forum semipublic şi o scenă a bloggerilor, care salută în general cartea. Majoritatea politicienilor din Germania – şi, probabil, de asemenea, poporul german – este de părere că ţara a avut deja parte de suficientă imigraţie.

Chiar dacă există minorităţi, cum ar fi ministrul economiei Rainer Brüderle, asociaţiile patronale, Camera germană de Comerţ şi Industrie (DIHK) şi Federaţia Germană a Inginerilor, cer mai mulţi imigranţi, nimeni nu pare a-i asculta.
După ce Germania a oprit recrutarea lucrătorilor străini în 1973, principala cale de a emigra în Germania a fost ca membrii familiilor să se alăture rudelor lor din Germania.

Cu toate acestea, deoarece aceste întregiri ale familiilor permiteau în primul rând femeilor şi copiilor să emigreze în Germania – determinând un nivel şi mai scăzut al nivelului de educaţie deja precar al imigranţilor – aceştia au fost mai târziu împiedicaţi să mai imigreze.
De atunci, un număr din ce în ce mai redus de turci a plecat spre Germania. Numărul net de imigranţi turci s-a prăbuşit de la 10.130 în anul 2000 la 1.746 în 2005. În plus, în 2008 – anul cu cele mai recente cifre disponibile – a existat o emigraţie netă de 10.147 de persoane către Turcia.

Argumentul lui Sarrazin că Germania este invadată de turci nu mai este valabil azi. Femeile turce au în prezent în medie 2,1 copii – suficient pentru a menţine o populaţie stabilă. Rata natalităţii va continua însă să scadă şi în această ţară.
În Germania, nici imigranţii calificaţi, nici cei necalificaţi nu sunt aparent bineveniţi. Doar statele sărace din UE, din care fluxul de imigranţi nu poate fi oprit, au oferit Germaniei un număr semnificativ de imigranţi în 2008, cu 8.103 de imigranţi din Bulgaria şi 10.447 din România.

Statisticile arată, de asemenea, că pe parcursul ultimilor doi ani, numărul de imigranţi din ţări majoritar musulmane care s-au întors acasă au depăşit semnificativ numărul celor care au imigrat în Germania. De altfel, tot în 2008, dintr-un total de numai 157 de persoane din ţările non-UE cărora li s-a garantat rezidenţa permanentă în Germania – 71 au provenit din SUA.
Numărul este cu atât mai şocant de scăzut, ţinând cont de cele între 40.000 şi 80.000 de posturi vacante de lucrători calificaţi, de care depind până la un sfert de milion de locuri de muncă.

Unul dintre motivele unei productivităţi relativ scăzute a imigranţilor în Germania este că Berlinul nu permite persoanelor calificate să rămână în ţară.
Este absurd, scrie Der Spiegel, că ani de zile Germania a ignorat toate semnalele de avertizare şi a refuzat să devină o ţară de imigranţi. Timp de mulţi ani, o medie anuală de 250.000 de persoane au venit în Germania. Potrivit statisticilor oficiale, cu toate acestea, din 2008 mai multe persoane au părăsit Germania decât sosesc pentru a trăi în această ţară.

Chiar şi cu o rată de imigraţie anuală de 100.000-200.000 de oameni, Biroul Federal de Statistică prezice că populaţia Germaniei ar putea scădea cu 12 milioane până în anul 2050. În condiţiile în care populaţia îmbătrâneşte, Germania nu va mai putea fi capabilă să joace un rol important în economia globală.

De asemenea, într-un atare context, termeni ca ‘securitatea frontierelor’ ar putea fi aruncaţi la lada de gunoi a istoriei, deoarece, în cadrul aceleiaşi perioade de timp, numărul vecinilor noştri din Africa s-ar dubla la 2 miliarde. Politica Germaniei privind imigraţia se află într-o stare „schizofrenică”, crede Der Spiegel. Germania respinge imigraţia însă vrea să prevină ca largi părţi ale ţării să devină complet pustii. Politicienii ştiu doar ceea ce ei nu doresc, fără să aibă niciun plan pe viitor, conchide publicaţia.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata