Grecii au bătut cu pumnul în masa Uniunii

3
  • Cine se teme de SYRIZA?

Deşi câştigarea alegerilor de către SYRIZA se bazează pe promisiunea renegocierii creanţelor pe care Atena le are faţă de troika europeană (FMI, BCE, UE) şi creşterea nivelului de trai al populaţiei, analiştii politici nu sunt chiar atât de încrezători că Alexis Tsipras, în postura de premier, va avea şi forţa necesară pentru a-şi respecta promisiunile electorale. De altfel, şeful programului său economic, profesorul Yannis Milios, înainte de anunţarea rezultatelor încerca să nuanţeze discursul radical al şefului său, dând asigurări„Europa nu are de ce să se teamă de decizia poporului grec de a alege SYRIZA să guverneze ţara. Programul nostru promovează justiţia şi stabilitatea economică. Victoria SYRIZA anunţă începutul unei schimbări democratice şi sociale în Grecia”.

Cu toate acestea, temerile că ascensiunea SYRIZA în poziţia de câştigător absolut al alegerilor prezidenţiale echivalează cu un prim pas al Greciei către ieşirea din Uniune nu pot fi îndepărtate. Refuzul tranşant al viitorului premier Tsipras de a face echipă cu partidul fostului premier Antonis Samaris, Noua Democraţie, dă de gândit în ceea ce priveşte potenţialii parteneri de guvernare ai formaţiunii câştigătoare. Or, din acest punct de vedere lucrurile sunt destul de complicate, deoarece Constituţia elenă îi oferă viitorului premier un interval de numai 3 zile pentru avansarea unei noi formule guvernamentale. În caz de eşec, se poate ajunge ca în 2012, se poate organiza un nou tur de scrutin, proces ce se poate prelungi până în aprilie.

Oricum, dacă SYRIZA va trebui să formeze singură guvernul, Alexis Tsipras va trebui să intre într-un joc de poker cu restul zonei euro, a cărui miză va fi abandonarea unei cote din datoria deţinută de contribuabilii europeni. Un pot greu de înghiţit de partenerii săi, chiar dacă liderul SYRIZA va marşa pe efectul de domino creat de Grecia şi care ar antrena şi alte ţări din Uniune.

O poziţie care însă are puţine şanse în faţa liderilor Uniunii, deoarece Alexis Tsipras este conştient că grecii nu se pot autofinanţa, nevoile lor pentru 2015 fiind mai mari de 20 de miliarde de euro. Mai mult, Grecia are o nouă rată de plată în martie în contul FMI şi o alta la vară, în contul BCE. Este evident că în acest caz creditorii europeni ai Greciei vor trebui să aleagă între o negociere (care, cu siguranţă, va duce la pierderi limitate şi într-un cuantum acceptabil) sau la un imens scandal generat de intrarea Greciei în incapacitate de plată, scandal al cărui urmări sunt imposibil de estimat.

Dănuţ DUDU

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata