Grupul de la Vişegrad: uniţi pentru a submina monopolul rusesc al petrolului şi gazului

Există o Europă Centrală’? Răspunsul, crede publicaţia britanică The Economist, depinde de climatul politic. Pe fondul temerilor că Germania şi Franţa au confiscat procedeul de luare al deciziilor în UE, Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia îşi revigorează relaţiile, avansând idei împărtăşite despre securitatea energetică şi relaţiile cu estul.

Alianţa celor patru a început în oraşul maghiar Vişegrad, în 1991, într-un moment în care chiar şi aşteptarea în anticamera UE părea un moment îndepărtat. Odată ce visul de a se alătura clubului occidental s-a îndeplinit, cooperarea s-a dizolvat.
Noile state membre au început să pună în evidenţă tot ceea ce le putea distanţa de celelalte. Disputele, cel mai recent privind tratamentul etnicilor maghiari în Slovacia, au dominat întâlnirile grupului Vişegrad. Unii au sugerat chiar ca acest club să se desfiinţeze.

În prezent, situaţia s-a schimbat. La summitul de la Budapesta, din 24 februarie, clubul a dat semne de revenire la viaţă. Marea schimbare a avut loc în Polonia, unde politicile individua liste au cedat locul entuziasmului de a coopera cu vecinii. Sub auspiciile Tratatului de la Nisa, în vigoare până în 2014, ţările grupului de la Vişegrad au aceleaşi număr de voturi în UE ca Franţa şi Germania luate împreună.

Anul viitor, Ungaria şi Polonia vor beneficia fiecare de şase luni la preşedinţia UE. Eurocraţilor de la Bruxelles le place să susţină că preşedinţia prin rotaţie a UE a devenit redundantă în acest moment în care există un preşedinte al Consiliului UE.
Cu toate acestea, polonezii şi ungurii cooperează îndeaproape pentru a infirma această părere. Ungaria îşi doreşte o ‘strategie a Dunării’ pentru a atrage banii europeni şi atenţia asupra bazinului fluviului.

Polonia susţine ideea, în schimbul unui sprijin din partea Ungariei, pentru mai mult ajutor european acordat unor ţări cum ar fi Georgia, R.Moldova şi Belarus.
În plus, grupul câştigă aliaţi. În ‘Vişegrad-Plus’ intră câteva ţări vecine, în mare parte din fostul Imperiu Austro-Ungar. Majoritatea, inclusiv nucleul celor 4, depind puternic de gazul şi petrolul rusesc.
Ori, acestea sunt scumpe, vin din rezerve extrem de uzate, prin intermediul unor gazoducte şi oleoducte îmbătrânite, prin ţări de tranzit pe care nu te poţi baza şi au ataşate condiţii politice neplăcute.

Una dintre modalităţile de a schimba acest fapt ar fi de a transforma gazoductele de pe ruta est-vest într-o reţea, cu interconectori de la nord la sud. Astfel, noile gazoducte ungare spre România şi Croaţia vor fi finalizate în acest an. Un conector ceho-polonez se va deschide în vara lui 2011. De asemenea, o conexiune bosniaco-sârbă, finanţată cu bani europeni, va fi anunţată la 5 martie.

O a doua idee propune terminale pe coastele poloneze şi croate pentru a importa gazul natural lichefiat din ţări cum ar fi Qatarul. Un al treilea plan este Nabucco, ambiţiosul proiect de gazoduct care uneşte terenurile gazeifere caspice şi irakiene cu Europa, tranzitând Turcia.
De asemenea, grupul de la Vişegrad militează pentru reguli europene privind ajutorul reciproc în timpul crizelor energetice, care ar oferi regiunii mai multă siguranţă energetică. Rămân însă obstacole importante.

Unul este Rusia, care şi-a intensificat cooperarea cu companii energetice din Franţa, Germania şi Italia. De asemenea, Rusia continuă să susţină proiectul de gazoduct South Stream, însă în prezent acesta se bucură de mai puţină susţinere decât Nabucco. Este adevărat că noul premier croat, d-na Jadranka Kosor, a vizitat Moscova în această săptămână pentu a primi gaz de la South Stream.

Cu toate acestea, Ungaria şi alte ţări au sprijinit rezistenţa Croaţiei faţă de alte proiecte ruseşti, cum ar fi încercarea de preluare a controlului asupra unui oleoduct de pe coasta croată spre Ungaria. Potrivit The Economist, cea mai mare problemă este că siguranţa energetică costă bani. Ideea interconectorilor, spre exemplu, sună bine.
Cu toate acestea, competiţia suplimentară pe care o aduc aceştia afectează cota de piaţă pentru companiile obişnuite cu monopoluri naţionale. Guvernele ţărilor membre în grupul de la Vişegrad se pot plânge de vest-europeni, însă la rândul lor au o mulţime de lucruri de făcut pe plan intern.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata