Întoarcerea la acoperirea în aur şi riscurile ei

Criza din Grecia şi cursul descendent al monedei euro stimulează îngrijorările în legătură cu viitorul valutelor, însă întoarcerea la standardul aur ascunde şi ea riscurile ei, comentează ziarul german Focus.

Faptul că americanii au nevoie pentru moneda lor naţională de ajutor de la instanţa divină este înscris chiar pe bancnotele în dolari: ‘In God we trust’ (Ne încredem în Dumnezeu). Pentru economişti precum Thorsten Polleit însă, încrederea în Dumnezeu nu este suficientă ca bază de politică monetară. Economistul şef de pe lângă societatea de investiţii Barclays Capital Deutschland este mai degrabă pentru inscripţia ‘In Gold we trust’ (Ne încredem în aur).

El pledează deschis pentru o întoarcere la standardul aur, aşadar cuplarea banilor aflaţi în circulaţie la acest metal nobil, aşa cum a fost cazul ani îndelungaţi în unele state. Între timp, expertul nu mai este singur cu această solicitare până nu de mult exotică.

În condiţiile exploziei datoriilor statului peste tot pe mapamond şi a cantităţilor de monedă umflate enorm, încrederea în stabilitatea dolarului, euro, yenului sau renminbi scade rapid, teama de o devalorizare circulând peste tot, în timp ce investitorii caută porturi sigure pentru activele lor. Ei se bazează tot mai mult pe aur iar cursul acestui metal preţios oglindeşte acest trend.

Dacă o uncie de aur valora cu un an înainte 900 de dolari, acum ea valorează 1.200 de dolari. În vremuri precum cele ale crizei greceşti, ale crizei datoriilor şi ale căderii euro, aurul pare să fie ancora de stabilitate iar solicitarea unei monede bazate pe aur ceva posibil. Întrebarea este ce avantaje are standardul aur şi dacă este potrivit ca protecţie contra inflaţiei şi unei monede slabe iar dacă este aşa de ce în cursul istoriei naţiunile au renunţat la el.

Cariera banilor din aur a început tocmai în Grecia. Cresus, regele legendar al Lidiei, un regat din Asia Mică, este considerat primul care, în jurul anului 650 î.Hr., a pus să fie bătute şi puse în circulaţie ca mijloc de plată monede de aur. Modelul său a fost urmat iar curând astfel de ‘valute’ s-au răspândit în întregul spaţiu mediteranean. Avantajele erau clare.

Spre deosebire de bucăţile sau bobiţele de aur nu era nevoie ca valoarea mijlocului de plată să fie determinată special la fiecare afacere care se încheia, la care se adăuga şi faptul că monedele erau manevrabile şi uşor de transportat. Noutatea îndeplinea însă înainte de orice toate condiţiile care reprezintă şi în ziua de azi caracteristica de bază a banului ca mijloc auxiliar al tranzacţiilor economice.

Monedele de aur formau o unitate de calcul obligatorie, serveau drept etalon general de evaluare şi puteau fi folosite ca mijloc de schimb pentru comerţul cu bunuri de orice fel. Pe deasupra, ele erau ideale pentru menţinerea valorii, dat fiind că aurul nu se deteriorează şi este dorit de când se ştie lumea. Curând, monedele din aur erau considerate o întruchipare a stabilităţii. Nu degeaba se numea moneda introdusă în 309 de împăratul Constantin ‘solidus’ iar ducaţii veneţieni din aur au fost în circulaţie vreme de secole.

Există însă contraargumente serioase la standardul aur. Astfel, între 1870 şi 1890 cererea de metal preţios a crescut mai mult decât producţia sa iar urmarea au fost tendinţe globale de deflaţie, deci scăderi ale preţurilor bunurilor. Pentru criticii standardului aur deflaţia este până azi una din obiecţiile principale la adresa aurului, dat fiind că pentru producătorii bunurilor, adică companii, aceste tendinţe au consecinţe fatale.

Dependenţa de producţia de aur oferă un alt argument criticilor standardului aur şi anume acela că ţări cu rezerve de aur precum Rusia sau Africa de Sud ar avea o influenţă prea mare asupra economiei. În practică, multe naţiuni nici nu luau aşa de în serios standardul aur. Pentru a satisface nevoia de lichidităţi în creştere a comerţului global şi a economiei în ascensiune ele au relaxat în mod repetat cuplarea strictă la aur iar cambiile au luat tot mai mult locul bancnotelor.

Citește și
2 Comentarii
  1. Lorenzo spune

    Pe vremea lui Cresus nu se cunostea valoarea altui aur:Aurul Negru.El face legea astazi chiar in pofida incercarilor detinatorilor de aur din intreaga lume sa convinga guvernele sa revina la acoperirea in aur a valutelor.In ziua de azi exista si alte valori decat aurul totul este sa stii cum sa le pui in evidenta ca lumea sa fie atrasa de ele.Daca ar fi asa precum sustine economistul din articol, ar insemna incetinirea dezvoltarii economiei, deci ar duce la saracirea anumitor paturi sociale in intreaga lume.Nu se poate face un pas atat de urias inapoi decat cel prin care s-ar reveni la forma de acoperire in aur.

  2. Avramel spune

    Standardul aur a fost pe intreg mapamondul, era un sistem international, precum cel de la Bretton Woods. Si a fost foarte eficient: din 1800 pana in 1900, dolarul s-a devalorizat doar cu 1%… Multi dau vina insa pe standardul aur pentru Marea Criza din 1929 – 1934, fara a sti ca nou-infiintatul FED a facut ca dolarul sa fie acoperit de aur intr-o masura mai mica… Defapt, de-asta suntem in criza astazi: din cauza datoriilor prea mari. Se spune ca fara datorii nu ar exista banii astazi. Ei bine, problema este ca suma de bani existenta astazi in economia mondiala nu ar putea acoperi toate datoriile. De aceea, valoarea unei monede, precum dolarul, scade vertiginos: din 1900 pana prin 2007 cu 98%…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata