JO de iarnă: Retragerea oraşului Oslo, după Munchen, Davos, Barcelona, Stockholm, semnal dur pentru CIO

Retragerea candidaturii capitalei Norvegiei, Oslo, de la organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2022 este un avertisment dur pentru Comitetul Internațional Olimpic (CIO), vinovat, fără discuție, de a fi alimentat temerile anumitor țări în legătură cu cheltuielile care trebuie făcute pentru a găzdui Jocurile Olimpice.

Partidul conservator, cel mai important din Parlamentul norvegian, a pus, practic, capăt definitiv speranțelor promotorilor unei candidaturi norvegiene, deja fragile, votând stoparea unei garanții financiare. „Este efectul Soci”, explicat recent, pentru site-ul FrankJeux, Gian-Franco Kasper, președintele Federației Internaționale de Schi (FIS), apărător al candidaturii norvegiene, pe care a văzut-o de mai mult timp clatinându-se. „În Europa, mai ales, oamenii nu au realizat că partea cea mai mare din cheltuielile ultimelor JO de iarnă (37 miliarde de euro) au fost consacrate unor infrastructuri durabile”, de care Oslo nu ar fi avut nevoie pentru 2022.

Și totuși, bugetul prevăzut de Oslo se ridica doar la 4,3 miliarde de euro. Distincția dintre bugetul consacrat infrastructurilor paralele (drumuri, căi ferate, aeroporturi, locuri de cazare…) și cel al comitetului de organizare a JO nu a fost suficient de explicată de CIO și de partizanii Jocurilor pentru a convinge, în Norvegia, o populație ostilă în proporție de două treimi față de candidatura pentru 2022 — într-unul din sondajele de la sfârșitul lunii august.

Oricum, în pofida succesului JO de la Lillehammer, din 1994, norvegienii nu mizează pe Jocuri pentru a-și dezvolta economia.

Trimis la un duel între cei doi outsideri asiatici (Beijing și Almatî, în Kazahstan), în vreme ce JO din 2018 și 2020 se vor disputa deja în Asia (la PyongChang, în Coreea de Sud, respectiv Tokyo), CIO nu și-a ascuns mânia, evocând „ocazia pierdută” de Oslo. „Politicienii de nivel înalt din Norvegia au fost nevoiți să ia o decizie bazată pe jumătăți de adevăruri și pe inexactități factuale”, a deplâns situația Christophe Dubi, director executiv al CIO, care a făcut, în ultima vreme, ochi dulci candidaturii europene, promițând 700 milioane de euro în plus față de rețeta de marketing, apreciată la peste 150 de milioane.

O decepție cu atât mai acuzată de CIO cu cât defecțiunea Oslo, capitala uneia dintre țările cele mai prospere din lume, urmează celor ale Munchenului, Davosului, Stockholmului și Barcelonei, toate din motive economice, într-un moment în care instituția olimpică încearcă să frâneze exagerările financiare ale Jocurilor și să înscrie principiul moderației în Agenda 2020, care ar trebui să fie adoptată în decembrie. Anul Soci și al Jocurilor tineretului din Nanjing, la fel de risipitoare ca și „adevăratele” Jocuri Olimpice.

„Este adevărat că trăim o criză economică, aceasta legitimând întrebările cu privire la finanțarea proiectelor”, a admis Thomas Bach, președintele CIO, respingând, în același timp, într-un interviu acordat agenției de știri sportive SID, filială a AFP, ideea că retragerea candidaturii orașului Oslo va slăbi mișcarea olimpică. „Nu trebuie să ne facem probleme, nici pentru JO, nici pentru CIO”. Aceasta nu împiedică să se constate că în ultima „finală” pentru alegerea gazdelor rămân candidate din țări în care respectul pentru drepturile omului, și, implicit, pentru cheltuirea banului public, nu reprezintă punctul forte, situație de prost augur.

Candidate obișnuite la găzduirea JO, Kazahstan, Azerbaidjan, Qatar, China, Rusia au, din punct de vedere financiar, posibilitatea de a-și oferi Jocurile și o opinie publică, față de țările tradiționale în astfel de organizări, care nu are nici mijloacele, nici voința de a se opune. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata