Jocurile BP în Mediterana

Tehnicienii de la British Petroleum (BP) nu au reuşit după trei luni să remedieze dezastrul ecologic din Golful Mexic şi iată-i din nou în acţiune.

Probabil în prima decadă a lunii august BP va începe forări de prospecţie în căutare de petrol şi gaz în zona offshore aflată la 150 km de coasta Libiei, la o adâncime de 1.740 m, cu 213 m mai mult decât în Golful Mexic.

Informaţia a fost confirmată revistei Panorama de surse publice de la Tripoli, de diplomaţi şi directori de companii petroliere care operează în Libia, scrie revista în ediţia de marţi, precizând că această concesiune se află la numai 610 km de Sicilia.
Shokri Ghanem, preşedintele companiei Libya’s National Oil (NOC), partener al BP, a declarat recent: „Nu suspendăm nimic şi vom continua cu prospecţiile curând. O parte a lucrărilor se va face în apele de adâncime. Luăm toate măsurile de precauţie iar ceea ce s-a întâmplat în Golful Mexic va fi o lecţie”.

De ce atâta grabă?, se întreabă Panorama. Oare pentru că Moammar al-Ghaddafi nu a pretins garanţii majore de la BP în momentul în care administraţia Obama a reafirmat moratoriul privind explorările submarine în condiţii extreme pentru cel puţin şase luni? Şi comisarul UE pentru energie, Gunther Oettinger, a propus stoparea noilor explorări în largul coastelor europene.

Noul demers al BP este, în opinia Panorama, o poveste de politică şi spionaj. În toamna lui 2003, Libia a renunţat definitiv la programele de construire a armelor de distrugere în masă, artizanii acestei cotituri fiind doi agenţi de calibrul lui Steve Kappes, de la CIA, şi Mark Allen, şef al departamentului antiterorism britanic din MI-6. Kappes a fost imediat promovat numărul doi al CIA, iar Allen, de orientare laburistă, a obţinut numai titlul de sir, nu şi o promovare. Şi-a dat demisia şi a fost imediat angajat de BP, cu un salariu de 200.000 de lire.

Pentru BP şi guvernul britanic, Allen a devenit cheia de acces la Ghaddafi şi chiar mai mult, având în vedere că liderul libian avea o nevoie disperată de noi companii petroliere şi noi investiţii. BP este preferată datorită muncii lui. În mai 2007, Ghaddafi şi administratorul delegat al colosului britanic, au semnat un acord pentru o investiţie de 900 de milioane de dolari, în schimbul explorării şi co-producerii de petrol şi gaz în 17 puţuri, la Ghadames, în deşertul Sahara şi în apele de adâncime ale Golfului Sirt.

Într-o perioadă de 7 ani a reprezentat „cel mai mare angajament de explorare al BP, egal cu puţurile din Golful Mexic” şi care urma să aducă 20 de miliarde de dolari. La memorandum a fost însă anexat un misterios tratat privind un transfer de prizonieri.
Cine era prizonierul atât de dorit de Ghaddafi? Abdel Baset Ali Mohmed al-Megrahi, ofiţer în serviciile secrete libiene, încarcerat din aprilie pentru implicarea în atentatul aviatic asupra PanAm 103, care a explodat la Lockerbie, în Scoţia, soldat cu moartea a 270 de persoane, dintre care 189 cetăţeni americani.

Protestele familiilor victimelor şi parlamentarilor scoţieni au determinat guvernul britanic să-l excludă pe teroristul de la Lockerbie din acest schimb. Drept răspuns, Ghaddafi a ordonat neratificarea acordului cu BP. Sir Mark a reînceput să ţeasă pânza pentru soluţionarea impasului.
Omul just era prietenul său, Jack Straw, care conducea Ministerul Justiţiei în guvernul Gordon Brown. În documentele consultate de Panorama rezultă că însuşi Straw a recunoscut că a ăcut presiuni puternice pentru includerea lui al-Megrahi pe lista prizonierilor de predat Libiei.

Soluţia a fost găsită tot de neobositul agent al BP. Guvernul libian trebuia să plătească un cunoscut oncolog pentru a-i diagnostica un cancer în fază terminală lui al-Megrahi. Karol Sikora de la Universitatea din Buckingham s-a oferit şi i-a diagnosticat numai 3 luni de viaţă lui al-Megrahi, eliberat din „raţiuni umanitare” în august 2009 şi primit triumfal la Tripoli, unde locuieşte şi acum într-o vilă cu vedere la Mediterana.

BP are de acum mână liberă. Puţurile din Golful Sirt, repartizate britanicilor, sunt vitale. Explorările offshore ale altor companii nu au dat rezultate majore, suscitând panica lui Ghaddafi, care şi-a propus ca obiectiv să dubleze producţia de petrol până la 3 milioane de barili pe zi în termen de câţiva ani. Rezervele libiene sunt estimate la circa 44 de miliarde de barili, cea mai mare parte neexplorate.

Acum, dacă nu vor lua măsuri liderii europeni, vor încerca senatorii democraţi americani, care au solicitat o anchetă a Congresului privind „jocurile murdare” ale BP pentru a obţine eliberarea lui al¬Megrahi. Cu atât mai mult cu cât, zilele trecute, foarte jenatul oncolog Sikora a declarat pentru Sunday Times: „A existat întotdeauna posibilitatea ca al-Megrahi să poată trăi încă 10 sau 20 de ani”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata