Kafka salută Carpaţii: România şi libertatea artei

Marca Ceauşescu are un renume bun azi, numele fostului dictator asigurând succesul unei întregi game de produse care îi poartă numele, de la produse de cofetărie şi până la cele alcoolice, incluzând aici folosirea numelui său şi la reclame pentru contraceptive.

Ceea ce însă este permis localurilor nu este permis şi artei, aşa cum s-a convins dramaturgul german Jens Dietrich, atunci când a dorit să pună în scenă piesa ‘Ultimele zile ale Ceauşeştilor’, comentează ziarul german Die Zeit.

Nicoale Ceauşescu este o figură care revine mereu. Odinioară, Vestul îl adula pentru faptul că se distanţase de blocul sovietic şi a stabilit relaţii diplomatice cu RFG. Însuşi autorul articolului l-a intervievat pe Ceauşescu de câteva ori, în anii ’70, iar mai târziu a vizitat mormântul acestuia din Ghencea, unde, în faţa crucii de lemn cu inscripţia ‘Necunoscuť a fost aşezată mai apoi o cruce de piatră, cu o mică poză a lui Ceauşescu, semn al nou înfloritei nostalgii pentru dictator a vechii elite şi a săracilor.

Nicoale Ceauşescu are azi un renume bun, mai ales prăjiturile omonime, cu glazură. Micul producător de dulciuri, care are acelaşi nume ca fostul şef al partidului comunist, este în orice caz de părere că ‘numele face bine cererii’, la fel şi în cazul altor produse, de la vodca Ceauşescu până la ciocolata Ceauşescu. Cel mai lipsit de gust a fost un spot publicitar, care putea fi vizionat pe ecranele TV acum câţiva ani, sunând în felul următor:

‘Ce s-ar fi întâmplat dacă părinţii lui Hitler, Stalin sau Ceauşescu ar fi folosit prezervativul.’ Astăzi, numele ‘geniului Carpaţilor’ – cum îl numeau poeţii săi de curte – poate fi văzut chiar pe unele localuri. Ceea ce este însă permis localurilor nu este permis şi artei. Este un lucru pe care l-a experimentat în decembrie 2009 teatrul bucureştean Odeon.

La acea dată, 16 actori români făceau repetiţii, împreună cu dramaturgul şi producătorul german Jens Dietrich, la piesa de teatru a lui Milo Rau, intitulată ‘Ultimele zile ale Ceauşeştilor’. Piesa prezintă procesul sumar intentat Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu. Dialogurile respectă strict documentarul video de atunci al procesului din faţa tribunalului militar.

Şase monologuri din interviuri actuale cu principalii implicaţi de atunci introduc această reînscenare istorică. Cu trei zile înainte de premieră, la repetiţii a intrat însă brusc un bărbat, care protesta fluturând nişte hârtii, afirmând că a cumpărat drepturile pentru numele Ceauşescu iar pentru faptul că nu a fost întrebat piesa nu poate fi prezentată publicului.

Obiecţia demnă de scenă venea de la Mircea Oprean, soţul fiicei lui Ceauşescu, Zoe, decedată în 2006. Documentele confirmau faptul că el, împreună cu fiul dictatorului, Valentin, a obţinut înregistrarea denumirii ‘Ceauşescu’ ca marcă protejată. Pentru o sumă corespunzând la 200 de euro, marca protejată se extinde la 45 de produse şi servicii, precum cosmetice, băuturi, alimente, decoraţiuni de Crăciun, lubrifianţi sau manifestări sportive.

Dramaturgul a replicat însă: ‘Vom juca piesa! Drepturile asupra unei figuri istorice nu pot fi de vânzare. O democraţie trebuie să prelucreze istoricul dictaturii ei’. ‘Dv sunteţi dictatorul, pentru că nu-mi respectaţi drepturile’, a răspuns Oprean. Lamentaţiilor le-a urmat o plângere penală pentru despăgubire iar plângerii teama difuză a teatrului. După două reprezentaţii, piesa a fost retrasă.
Acestea sunt aşadar curajul şi libertatea artei în această ţară a UE, comentează Die Zeit. Între timp, procesul la tribunal a fost stabilit pentru începutul lui septembrie. În acest fel, cauza Ceauşescu se derulează în continuare ca proces contra procesului de la teatru. Kafka salută Carpaţii.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata