În ultimii ani, organizațiile agricole și de vânătoare au dus o răzbunare necruțătoare împotriva lupului, care a culminat cu o întoarcere de 180 de grade a politicii Comisiei Europene. La sfârșitul anului 2023, Comisia a prezentat o propunere controversată – fără nicio bază științifică vizibilă – de a reduce statutul de protecție al lupului în cadrul Convenției de la Berna.
Această propunere de modificare este un precursor necesar pentru ca acești lobbyiști cu interese speciale să atingă adevăratul lor sfânt graal: modificarea Directivei UE privind habitatele.
Concret, deși nimeni nu ar nega în mod categoric faptul că lupii ucid periodic animale de fermă și nici nu contestă faptul că acest lucru provoacă atât suferință emoțională, cât și pierderi financiare pentru fermieri, atenția politică de care beneficiază aceste carnivore mari este disproporționată față de daunele pe care le provoacă.
În contextul comparativ, dacă ne gândim că în UE există aproximativ 60 de milioane de oi, doar 0,065% din această populație este efectiv victimă a depredării de către lupi. Dispozițiile privind ajutoarele de stat au permis de mult timp remunerarea integrală a daunelor și a costurilor de punere în aplicare a măsurilor preventive de protecție a efectivelor, deși statele membre nu sunt întotdeauna eficiente în ceea ce privește distribuirea acestor fonduri.
În plus, am fost martorii unor progrese importante realizate atât la nivel local, cât și regional în cadrul programelor finanțate de UE pentru a realiza coexistența între carnivorele mari și comunitățile rurale. Schimbarea statutului de protecție a lupilor ar submina în mare măsură aceste eforturi, deoarece ar implica în mod eronat faptul că uciderea acestor animale este o modalitate mai bună de a face față depredărilor decât adoptarea și investirea în punerea în aplicare a unor măsuri de atenuare adecvate.
Într-adevăr, există dovezi solide că atacurile lupilor asupra animalelor de fermă au tendința de a se produce atunci când nu au fost luate măsuri de prevenire sau acestea sunt inadecvate.
Având o istorie îndelungată de învrăjbire culturală, lupii sunt o pradă ușoară pentru a fi folosiți ca țapi ispășitori pentru relele mai largi care afectează zootehnia contemporană. Stigmatizarea și urmărirea lupilor ca pe un inamic comun deviază atenția de la problemele mai mari cu care se confruntă fermierii mici și mijlocii, în special în sectorul ovinelor, care trebuie să suporte consecințele atacurilor accidentale ale lupilor.
Să recunoaștem, creșterea ovinelor este deja în criză
În prezent, acest sector se confruntă cu venituri scăzute, investiții limitate, depărtare geografică, lipsă de forță de muncă și lipsa de atractivitate pentru tinerii fermieri. De asemenea, fermierii trebuie să se confrunte cu exporturile ieftine din afara UE, cu schimbarea preferințelor consumatorilor și a obiceiurilor alimentare, cu bolile infecțioase ale animalelor (cum ar fi boala limbii albastre) și cu schimbările în politica de finanțare publică. Fluctuația prețurilor de pe piață și impunerea unor prețuri scăzute fermierilor de către comercianții cu amănuntul și companiile alimentare, precum și creșterea costurilor de producție, nu ajută cu nimic.
Faptul de a putea împușca mai mulți lupi nu va face ca aceste probleme să dispară.
În timp ce lupul s-a bucurat într-adevăr de o revenire și de o extindere a arealului său în Europa datorită eforturilor concertate de conservare, acest lucru nu înseamnă neapărat că se poate sau ar trebui să fie declarat un sezon deschis pentru această specie.
Din datele celei mai recente evaluări a populațiilor sale, bazate pe rapoartele întocmite de statele membre în 2019, lupul se afla încă într-o stare de conservare nefavorabilă-inadecvată în șase din cele șapte regiuni biogeografice ale UE.
Parte sănătoasă a ecosistemului
În general, este important să recunoaștem și să apreciem faptul că lupii pot juca un rol fundamental în menținerea unor ecosisteme sănătoase. Cercetările sugerează că aceștia contribuie în mod semnificativ la funcționarea și stabilitatea peisajului în ansamblu, nu numai prin reducerea numărului și a densității populației de animale de pradă, ci și prin modificarea comportamentului acestora.
Acest lucru a fost observat în Țările de Jos, unde lupii s-au restabilit după o absență de aproape două secole. Revenirea lupilor a creat un „peisaj al fricii” în care speciile de pradă, cum ar fi căprioarele, au început să evite în mod activ locurile în care sunt expuse la pericol.
În plus, odată cu reducerea presiunii de pășunat exercitate de animalele de pradă și cu depozitarea mai mică a excrementelor acestora, compoziția solului a început deja să se schimbe și vegetația se regenerează, ceea ce, la rândul său, creează o mai mare diversitate a speciilor de plante și habitate pentru alte mamifere, păsări, insecte și pești.
În concluzie, lupii sunt foarte buni pentru biodiversitate, dar se pare că ar putea fi buni și pentru sănătatea animalelor și, prin urmare, și pentru fermieri.
Mai mult, există tot mai multe dovezi că prezența unei populații sănătoase de lupi ar putea contribui, de asemenea, la combaterea flagelului pestei porcine africane, o boală animală infecțioasă care a afectat industria europeană a porcilor în ultimul deceniu.
Virusul PPA afectează atât porcii domestici, cât și porcii mistreți, ducând la mari suferințe și o mortalitate ridicată, precum și la perturbări socio-economice semnificative. Acesta se răspândește nu numai prin contact direct cu animalele infectate, ci și indirect, prin contactul cu vehicule, echipamente sau îmbrăcăminte contaminate, sau cu produse consumate de la animale infectate.
Mistrețul sălbatic este o parte constitutivă a dietei lupilor, însă nu există dovezi că lupii pot răspândi pesta porcină africană. Dimpotrivă, cercetările sugerează că aceste carnivore mari ar putea juca un rol valoros în eliminarea bolii. Examinând materiile fecale ale lupilor care s-au înfruptat din rămășițele mistreților pozitivi la PPA, oamenii de știință au descoperit că virusul nu supraviețuiește trecerii prin tractul lor intestinal.
Prin urmare, lupii ar putea fi considerați ca fiind un furnizor de servicii ecosistemice, deoarece scapă de cadavrele infectate, limitând astfel răspândirea virusului.
În mod ironic, aceiași politicieni care încearcă să reducă protecția lupilor se plâng și de faptul că există o proliferare a mistreților și prea puțini vânători pentru a le controla populațiile. Aceștia nu reușesc să unească punctele aici: existența unei populații sănătoase de lupi este de fapt un lucru bun pentru a menține numărul de mistreți la un nivel scăzut și pentru a scăpa de carcasele infectate.
În cele din urmă, nu există nicio dovadă că reducerea statutului de protecție a lupilor ar fi de fapt benefică pentru sectorul zootehnic. Într-adevăr, ar putea sfârși prin a face mai mult rău decât bine.
Din acest motiv și din alte motive, miniștrii mediului din UE care analizează propunerea Comisiei privind soarta lupului în cadrul Convenției de la Berna ar trebui să își amintească faptul că deciziile lor ar trebui să se bazeze pe știință, mai degrabă decât pe liniștirea grupurilor de interese care tânjesc în mod constant după sângele lupilor.
Sursa: euobserver.com
