Dispariţia plantelor cu flori din Epoca glaciară ar fi putut atrage dispariţia unora dintre speciile reprezentative pentru această perioadă, aşa cum sunt mamuţii lânoşi şi rinocerii lânoşi, conform unui material publicat de Reuters.
Oamenii de ştiinţă care au studiat fragmente de ADN prelevate din fosile de mamuţi şi rinoceri conservate în permafrostul arctic au ajuns la concluzia că aceste animale mari depindeau din punct de vedere al hranei de florile bogate în proteine care acopereau relieful de stepă.
Însă, nişte schimbări climatice radicale produse în Epoca glaciară a provocat declinul acestor plante cu flori, zona de stepă rămânând acoperită doar cu ierburi care nu aveau aceeaşi valoare nutriţională pe care o aveau planetele cu flori şi care, implicit, nu puteau susţine nişte animale ierbivore atât de mari precum mamuţii şi rinocerii, conform studiului publicat în ultimul număr al revistei Nature.
Citeste si:
Schimbarea de vegetaţie din această zonă a început acum aproximativ 25.000 de ani şi s-a încheiat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani – o perioadă în care multe animale mari au dispărut. Oamenii de ştiinţă încearcă de mai mult timp să înţeleagă ce a provocat această dispariţie în masă a animalelor mari – 2/3 dintre animalele mari din emisfera nordică au dispărut.
„Acum dispunem, din punctul meu de vedere, de o explicaţie foarte credibilă”, a susţinut Eske Willerslev de la Universitatea din Copenhaga, expert în ADN fosil.
Aceste concluzii contrazic ipoteza că dispariţia acestor animale mari din zonele subpolare a fost provocată de sosirea în zonă a grupurilor de oameni vânători-culegători – aşa-numita ipoteză Blitzkrieg care susţine că oamenii ar fi vânat aceste animale până la dispariţia lor.
