Oamenii de ştiinţă speră să-şi aprofundeze înţelegerea misterului îmbătrânirii prin secvenţierea genomului unei fete de 17 ani care are corpul şi comportamentul unui copil mic, care abia începe să umble, scrie publicaţia britanică The Sunday Times.
Brooke Greenberg are vârsta legală pentru a conduce o maşină, iar anul viitor va avea chiar anii necesari pentru a vota, dar cântăreşte numai 7,3 de kg şi e înaltă de 75 de cm, având dimensiunile unui copil de 1 an.
În exterior, Brooke, care trăieşte cu părinţii ei Howard şi Melanie Greenberg şi cu cele trei surori ale sale în Reisterstown, o suburbie a oraşului Baltimore (SUA), este îngheţată în timp. Brooke arată şi se comportă ca un bebe: părinţii îi schimbă scutecele, o leagănă ca să adoarmă şi o iau în braţe.
Ea a început să dea semne de evoluţie, inclusiv să meargă târâş, să zâmbească, să râdă când e gâdilată, dar nu a învăţat încă să vorbească şi are în continuare dinţii de lapte. Şi totuşi, ea a suferit o succesiune de probleme de sănătate în măsură să-i ameninţe viaţa; ea a avut un atac cerebral, convulsii, ulcere şi dificultăţi de respiraţie, toate acestea indicând o persoană care îmbătrâneşte – cu toate că acest lucru nu se întâmplă.
Până de curând Brooke a fost privită ca o ciudăţenie medicală, însă un studiu preliminar al ADN-ului a sugerat că lipsa creşterii ar putea fi legată de unele defecte în genele responsabile de maturizarea şi îmbătrânirea restului populaţiei umane.
Dacă studiul respectiv va fi confirmat de cercetări ulterioare, oamenii de ştiinţă ar putea căpăta o nouă înţelegere a procesului de îmbătrânire şi chiar ar putea descoperi tratamente pentru boli ale bătrâneţii.
Problema va fi săptămâna în curs în centrul atenţiei unei conferinţe la Societatea Regală din Londra, unde vor sosi unii din cei mai buni oameni de ştiinţă din lume specializaţi în gerontologie. Cazul survine după o serie de progrese ştiinţifice majore care dovedesc că speranţa de viaţă a numeroase animale poate fi semnificativ extinsă prin schimbări minore ale câtorva gene specifice.
Activitatea în domeniu a început cu viermii minusculi numiţi C Elegans, care trăiesc în mod natural doar două săptămâni. Cercetătorii au reuşit să le prelungească durata de viaţă până la 10 săptămâni modificând uşor anumite gene. Ei au descoperit mai departe că schimbarea aceloraşi gene la şoareci are efect identic.
‘Şoarecii sunt foarte apropiaţi de oameni din punct de vedere genetic’, a declarat Cynthia Kenyon, profesor de biochimie la Universitatea California din San Francisco. ‘Implicaţia (descoperirilor făcute) e că vârsta este controlată de un număr relativ mic de gene pe care am putea să le vizăm prin noi terapii menite să îmbunătăţească lungimea şi calitatea vieţii umane’, a explicat ea.
Descoperirile de laborator au fost întărite de cercetările pe oameni, fiind analizate familii ale căror membri trăiesc mult peste medie. Într-un studiu recent, Eline Slagboom, profesor de epidemiologie moleculară la Universitatea Leiden din Elveţia, a strâns date de la 30.500 de oameni din familii longevive pentru a identifica factorii genetici şi metabolici ce le dau această specificitate.