Orașul Dortmund, despre care se credea că va rămâne doar istorie după anul 1998, odată cu închiderea oțelăriei PHOENIX West, parte a Thyssen Krupp, coloana vertebrală a industriei locale, a reușit să „reînvie” după ce a implementat unul dintre cele mai ample proiecte de dezvoltare urbană din Germania.
Noul Dortmund, cu peste 600.000 de locuitori, a devenit acum unul dintre cele mai moderne și mai dinamice orașe din punct de vedere economic din Germania.
Pentru a doua oară în istoria modernă, orașul Dortmund, care are o vechime de 1.132 de ani, a dovedit că poate să renască, așa cum a renăscut și după Al doilea Război Mondial, când a fost distrus aproape în totalitate, iar din monumentele sale nu a mai rămas piatră pe piatră.
Odată cu închiderea uzinei PHOENIX West în 1998, cu toate componentele sale, cei 160 de ani de istorie industrială a districtului Dortmund s-au încheiat, iar orașul a început să fie perceput ca un orășel industrial de provincie, slab din punct de vedere economic și fără nicio perspectivă de dezvoltare.
Cooperarea dintre administrație, mediul de afaceri și cel universitar a dus la salvarea și renașterea orașului, iar acest succes s-a datorat atât specialiștilor de înaltă clasă atrași în zonă prin programe bine gândite, cât și existenței infrastructurii de transport: Dortmund are un aeroport, un port interior, o rețea vastă de căi ferate și autostrăzi interstatale, fiind considerat orașul cu cele mai bune conexiuni posibile de transport, fiind poarta de acces a regiunii Rin-Ruhr.
Ghidul Heike Regener ne spune că, de la închiderea uzinei de oțel, administrația orașului Dortmund a căutat să umple golul imens lăsat de aceasta, a achiziționat terenul de 200 de hectare și clădirile aferente, a construit un lac artificial într-o zonă care a fost cândva intens poluată, a inițiat un parc tehnologic care acum este aproape plin întrucât investitorii beneficiază de facilități. Companiile care își desfășoară activitatea în parcul tehnologic sunt în special din domeniul tehnologiei informației, micro/nanotehnologiei, logistic, biomedicină, robotică etc. Cu alte cuvinte, acum, la Dortmund, se gândește viitorul tehnologiei europene.
În anul 2000, administrația orașului Dortmund a elaborat un plan de dezvoltare urbană pentru zona PHOENIX, care a inclus și amenajarea celor 200 de hectare de teren achiziționate în 2004 de la Thyssen Krupp Stahl AG.
În septembrie 2005, a fost amplasat primul gazon în zona fostei uzine, devenită acum sit industrial și vizitată de foarte mulți turiști, iar la 13 ani de la închiderea oțelăriei, locul fostului furnal a fost luat de un lac artificial, denumit Phoenix, pe care locuitorii orașului pot naviga cu ambarcațiuni ușoare. Pentru a proteja apele lacului aici pot naviga doar bărci cu pedale, veliere și canoe, bărcile cu motor nefiind permise, iar scăldatul este interzis.
Dezvoltarea zonei Phoenix a fost realizată de o filială a Stadtwerke AG din Dortmund, care a pus piatra de temelie a lacului Phoenix în anul 2005, a ecologizat zona, a reușit să mute pur și simplu peste 2,5 milioane de metri cubi de pământ și a turnat 420.000 de metri cubi de beton armat. Solul dislocat pentru a face loc lacului a fost mutat în apropiere, formându-se o terasă pe malul nordic al lacului, acolo unde deja se construiesc sute de locuințe.
În doar cinci ani de la începerea lucrărilor, la data de 1 octombrie 2010, a început umplerea cu apă a noului lac, iar din 9 mai 2011, gardurile șantierului au dispărut, iar Lacul Phoenix a fost finalizat. Un an mai târziu, pe luciul de apă de 24 de hectare (1,2 kilometri lungime și 320 de metri lățime), în noul port au apărut primele ambarcațiuni ușoare.
Lacul are o adâncime de 3-4 metri și poate stoca aproximativ 700.000 de metri cubi de apă în cazul unor precipitații abundente și este alimentat de conducte subterane. În plus, specialiștii germani au construit o instalație de eliminare a fosfaților, astfel încât întregul volum de apă al lacului poate fi filtrat o dată pe an.
Malul de nord al lacului este într-o puternică expansiune, aici fiind deschise numeroase șantiere pentru construcții rezidențiale, părțile de sud și est sunt împânzite cu restaurante, debarcadere, peluze, zone de joacă pentru copii și terenuri de sport, iar partea de vest este zonă verde. În jurul lacului au fost construite alei de promenadă și piste de biciclete, astfel încât zona să poată fi frecventată de oricine. Treptat, în zonă s-au deschis numeroase restaurante și cafenele.