# Proiectul Nabucco – interese mari, materializare dificilă > Descoperă complexitatea Proiectului Nabucco: interese geopolitice majore și provocările implementării sale. Articolul analizează impactul economic și strategic al acestui coridor energetic, evidențiind factorii care influențează realizarea sa. Află cum se conturează viitorul energiei în Europa! Publicat: 13 iulie 2009, 05:45 · Actualizat: 14 septembrie 2024, 20:01 · Autor: Andreea Ungureanu · Categorie: [Externe](https://financiarul.ro/externe/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/externe/proiectul-nabucco-interese-mari-materializare-dificila/ · Publicație: Financiarul #### Semnarea Acordului Interguvernamental pentru Proiectul Nabucco la Ankara Luni, la Ankara, va avea loc semnarea Acordului Interguvernamental pentru proiectul Nabucco, un demers ce implică Austria, Bulgaria, România, Turcia și Ungaria. Inițiat în 2002, acest proiect are ca scop principal asigurarea independenței energetice a Uniunii Europene față de gazele naturale din Rusia. Pe de o parte, Rusia depinde financiar de statele membre ale UE; [pe de](https://financiarul.ro/ultimele-stiri/alcala-de-henares-romnii-primesc-cu-surprindere-si-scepticism-vestea-ridicarii-moratoriului/) altă parte, aceste țări sunt legate strâns de livrările de gaze furnizate de Gazprom. Criza gazelor din ianuarie 2009 a evidențiat incapacitatea Norvegiei de a substitui rapid un furnizor major precum Rusia. Cu câteva ore înaintea semnării acordului într-un hotel din centrul Ankarei, situația se prezintă astfel: pentru România, Nabucco nu reprezintă doar o oportunitate de a reduce dependența față de gazele rusești sau beneficiile financiare generate prin taxele aferente celor 3300 km ai conductei care vor traversa teritoriul său. Estimările sugerează că veniturile anuale din exploatarea conductei ar putea ajunge între 400 și 450 milioane euro. Vasile Pușcaș, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene al României, subliniază dorința țării sale de a juca un rol activ în strategia energetică europeană prin implicarea în proiecte esențiale precum Nabucco și interconectările cu Ungaria și Bulgaria. De asemenea, România beneficiază deja de o investiție capitală considerabilă – aproximativ 320 milioane euro – destinată infrastructurii necesare fluxurilor inverse ale gazelor. Un succes al proiectului Nabucco ar întări poziția României în competiția pentru găzduirea Agenției Europene pentru Cooperarea Autorităților Reglementare în Domeniul Energiei (ACER). Totuși, există provocări semnificative; premierul Boc a convocat o ședință extraordinară duminică seara înaintea plecării către Ankara pentru a discuta poziția oficială ce va fi prezentată la conferința premergătoare semnării acordului. Pentru Uniunea Europeană, conducta Nabucco este esențială deoarece ar putea acoperi între 10-15% din necesarul total anual al blocului comunitar privind gazele naturale. Aceasta reprezintă deficitul creat prin consumul statelor membre care depind exclusiv pe rute externe. Participarea președintelui Comisiei Europene José Manuel Barroso la eveniment subliniază importanța acestuia. Turcia are propriile sale motive să sprijine acest acord; după lungi negocieri împotriva semnării lui Nabucco datorită intereselor economice legate direct cu taxa pe tranzit (2000 km din cei 3300 ai conductei trec prin teritoriul turc), acum își manifestăm interesul față de procentajurile stabilite în contracte care îi revin Turciei ca parte semnatore. De asemenea este important ca Turcia să continue procesul său integrativ cu Uniunea Europeană; până acum au fost deschise doar zece dintre cele treizeci și cinci capitole necesare negocierilor. Într-o declarație recent făcută publicității prin ministrul energiei Taner Yildiz s-a menționat că Turcia renunță la cererea inițialã privind păstrarea unui procentaj mai mare din gazele tranzitate și devine interesată mai degrabã despre cotele stabilite conform acordurilor interguvernamentale existente. Într-o notã similarã dar distinctã Vladimir Putin s-a exprimat recent referitor la preferința Rusiei către proiecte precum South Stream comparativ cu Nabucco pe care îl considerǎ mai mult politic decât economic având incertitudini asupra surselor viitoarelor livrări gaze naturale către Europa. Taner Yildiz avertizează că nu trebuie exclus faptul că Rusia ar putea deveni un furnizor important într-un viitor apropiat iar Iran poate fi considerat ușor un alt potențial partener energetic regional. Alte posibile surse menționate includ Irak şi Egipt iar Azerbaidjan este văzut ca un potenţial furnizor dar trebuie întâi să îşi dezvolte capacităţile actuale deja angajate parţial spre South Stream. Rusia însă va participa ca observator invitat având statut privilegiat datorită rolului său dominant pe piaţa regionalǎ. Nabucco urmează să înceapǎ transporturile către Europa încă din anul 2014 aducând gaze naturale provenind din Marea Caspicǎ. Recent Banca Europeanǎ pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) s-a declarat dispusǎ sǎ ofere suport financiar consistent acestui proiect ambicios estimând contribuţii ce pot ajunge pânǎ la un miliard euro. Consorțiul responsabil cu implementarea conductei include companii majore precum OMV (Austria), RWE (Germania), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria) şi Botgas (Turcia) [fiecare având câte](https://financiarul.ro/ultimele-stiri/mrcile-dacia-chevrolet-hyundai-i-opel-cele-mai-multe-autoturisme-n-programul-rabla-2009/) o cotã egalä reprezentand aproximativ 16% fiecare dintre ele.