În 2015, Grecia se afla în pragul unui dezastru economic. În urma crizei financiare, datoria sa a crescut vertiginos și a fost retrogradată la statutul de „junk”. Așa-numita troică de instituții – FMI, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană – încerca cu disperare să o mențină pe linia de plutire, iar speculațiile cu privire la retragerea sa din zona euro au crescut. În prezent, este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din blocul comunitar, iar guvernatorul băncii sale centrale se așteaptă ca anul acesta să își recâștige ratingul de credit cu grad de investiție. Această redresare ar trebui lăudată, dar, având în vedere că Grecia se îndreaptă duminică spre urne, este esențial ca următorul guvern să se bazeze pe progresele obținute cu greu.
Bazele relansării economice au fost forjate de guvernele succesive care au adoptat măsuri de austeritate, inclusiv creșteri de taxe, controale salariale în sectorul public și modificări ale pensiilor, pentru a îndeplini condițiile pachetelor de salvare. În 2018, Grecia a ieșit din cel de-al treilea și ultimul program de salvare, iar vara trecută a ieșit din monitorizarea post-salvare. Deși pandemia a dus la o creștere a datoriei, anul trecut raportul datorie/PIB al Greciei a scăzut cu peste 20 de puncte procentuale, iar guvernul a obținut un mic excedent bugetar primar. Datorită prudenței fiscale sporite, marja de variație a datoriei grecești față de obligațiunile germane a scăzut puternic de la apogeul crizei datoriilor din zona euro, pentru a se tranzacționa aproape de cea a Italiei în prezent.
Din 2019, prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis, liderul partidului de guvernământ Noua Democrație, a supravegheat o gestionare pro-business și relativ ortodoxă a economiei. Investițiile străine directe și exporturile au crescut puternic. Economia este acum cu 6,4% peste nivelul de dinaintea pandemiei.
Citeste si:
Dar succesul obținut până în prezent nu ar trebui să orbească țara față de reformele necesare în viitor. Grecia are în continuare cea mai mare datorie din zona euro, iar economia este încă cu aproximativ o cincime mai mică decât în 2008. O mare parte din îmbunătățirea recentă a indicatorilor datoriei sale a fost determinată de inflația ridicată. Costul ridicat al vieții din prezent a agravat, de asemenea, suferința grecilor în urma anilor de austeritate: ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau de excluziune socială este una dintre cele mai ridicate din UE.
Un scandal de interceptări telefonice în care serviciile de securitate, supravegheate de nepotul lui Mitsotakis, au spionat politicieni și jurnaliști, a pătat reputația premierului și a subliniat problemele Greciei cu statul de drept. De asemenea, guvernul a fost acuzat de respingerea ilegală a refugiaților la frontierele sale și de faptul că a prezidat un declin îngrijorător al pluralismului mediatic. Un accident feroviar fatal a evidențiat starea deplorabilă a unor servicii publice și a infrastructurii.
Alegerile de duminică vor aduce, de asemenea, o oarecare incertitudine politică. Nu se așteaptă ca partidul conservator Noua Democrație să obțină majoritatea voturilor necesare pentru a forma un guvern. Grecia se va întoarce probabil la urne în vară, când ND ar putea fi forțată să formeze o coaliție cu principalul partid de centru-stânga, Pasok. Syriza, partidul de opoziție de stânga radicală, face presiuni pentru o politică fiscală mai expansionistă pentru a aborda problemele sociale; nu este clar cât de departe ar merge.
Oricine va ajunge la putere va trebui să se bazeze pe câștigurile din ultimul deceniu. Scadența medie relativ lungă a datoriei sale și cele 30,5 miliarde de euro pe care urmează să le primească de la Facilitatea de redresare și de reziliență a UE până în 2026 oferă Greciei o fereastră unică pentru a-și consolida economia și a reduce și mai mult datoria. Diversificarea economiei dincolo de dependența sa de turism, stimularea creșterii investițiilor de capital pe termen lung și reforme mai ample ale serviciilor publice și ale justiției ar trebui să fie prioritare.
Grecia a avut de suferit în ultimul deceniu. Dar sacrificiile sale înseamnă că acum are posibilitatea de a transforma suferința în prosperitate. Nu ar trebui să piardă din vedere acest premiu.
Sursa – www.ft.com
