O nouă perspectivă asupra evoluției umane: scăderea testosteronului și apariția artei
Schimbări hormonale și comportamentale în preistorie
Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Utah sugerează că explozia artistică din urmă cu 50.000 de ani a coincis cu o perioadă în care oamenii au devenit mai puțin violenți, iar trăsăturile masculine s-au atenuat, ca urmare a scăderii nivelului de testosteron. Această descoperire oferă o nouă înțelegere asupra evoluției comportamentului uman.
Evoluția omului modern
Deși Homo sapiens a apărut acum aproximativ 200.000 de ani, schimbările semnificative în comportamentul uman au fost observate abia acum 50.000 de ani, când concentrația hormonului masculin a început să scadă. Această modificare hormonală este asociată cu o reducere a violenței și dezvoltarea cooperării între indivizi, facilitând astfel inovațiile tehnologice și apariția artei.
Dovezi arheologice relevante
Cercetătorii au analizat 1.400 de cranii umane moderne și antice pentru a identifica modificările morfologice legate de nivelul testosteronului. Dintre acestea, un număr semnificativ provenea din perioade anterioare, inclusiv 13 fosile vechi de peste 80.000 de ani și alte 41 datând între 10.000 și 38.000 de ani.
Robert Cieri, unul dintre autorii studiului, afirmă că progresele culturale au avut loc simultan cu aceste schimbări fizice la oameni: „Comportamentul uman modern și inovațiile tehnologice care facilitează schimburile culturale rapide sunt probabil rezultatul unor transformări fizice profunde.”
Implicații ale scării testosterone-urilor
Studiul evidențiază cum evoluția craniilor reflecta o diminuare treptată a caracteristicilor masculine prin arcade sprâncenelor mai subțiri și fețe mai rotunjite – traits asociate adesea cu un nivel redus al testosteronului.
Cercetătorii Brian Hare și Jingzhi Tan subliniază că astfel de modificări comportamentale ca urmare a variațiilor hormonale sunt frecvente în regnul animal; totuși rămâne deschis întrebarea dacă această scadență hormonalică este rezultatul sau cauza schimbării comportamentelor sociale.
Cooperarea ca fundament al succesului uman
Studiul sugerează că interacțiunile sociale strânse dintre oamenii preistorici ar fi dus la creșterea toleranței reciproce prin împărțirea tehnicilor şi cunoștințelor necesare supraviețuirii comune: „Cheia succesului nostru constă în abilitatea noastră de a coopera”, concluzionează Robert Cieri.
Rezultatele acestui studiu sunt publicate pe data de 1 august în revista Current Anthropology.
