Un singur asteroid a dus la dispariţia dinozaurilor

Cu o putere echivalentă la 1 miliard de bombe atomice similare celei de la Hiroshima şi o masă de 10.000 de ori mai mare decât cea a populaţiei umane mondiale, un asteroid cu diametrul de circa 10-14 kilometri a lovit Pământul în ceea ce este azi peninsula Yucatan, Mexic, în urmă cu 65 de milioane de ani.

Fără a atinge măcar solul terestru la intrarea în atmosferă cu o viteză de peste 44.000 de kioómetri pe oră, bolidul de dimensiunea insulei Manhattan ar fi declanşat un adevărat infern, care ar fi distrus 75% din speciile animale şi plante de pe suprafaţa planetei precum şi 50% din speciile marine.
Astfel, s-ar fi pus capăt domniei de peste 165 de milioane de ani a dinozaurilor, lăsând în urmă un strat geologic de sedimente care a acoperit întreg pământul, cu o grosime mergând de la câţiva kilometri la locul impactului, la 10 -15 centimetri în Europa şi în Africa de Nord, notează ziarul el Pais.

Potrivit unui studiu publicat săptămâna aceasta de revista de specialitate Science, realizat de o echipă internaţională formată din 41 de oameni de ştiinţă, s-a reafirmat pe baza evidenţelor geologice culese în mai multe zone ale lumii, că singurul impact survenit în ceea ce este azi comunitatea Chicxulub din Yucatán, a fost responsabil de extincţia totală a dinozaurilor.
Potrivit studiului, la impactul cu atmosfera terestră şi la o viteză de 20 de ori mai mare decât a unui glonţ de puşcă, asteroidul compus din gheaţă, iridiu, crom şi nichel a generat o explozie catastrofală, care a penetrat solul la o profunzime de până la 30 de kilometri şi a lăsat un crater cu o dimensiune de peste 200 de kilometri.

Au fost găsite de asemenea evidenţe ale cuarţului “agitat”în straturile geologice, care se produc la impactul cu o forţă masivă; aceste minereuri se găsesc doar în zonele cu explozie nucleară sau de impact cu un meteorit.
Dar cercetătorii au localizat o abundenţă de cuarţ în mai multe locuri ale planetei. Interacţiunea cu atmosfera Pământului şi forţa gravitaţională a ridicat temperatura corpului asteroidului la mii de grade, fapt ce a dus la volatilizarea sa şi la generarea unei unde de şoc care a dezintegrat asteroidul şi mai multe straturi ale solului, calcinând orice fiinţă vie în apropierea zonei de impact.

Cercetătorii estimează că toate organismele cu greutate corporală de peste 6 kilograme au fost condamnate la extincţie la momentul impactului; doar micile rozătoare care convieţuiseră alături de dinozauri au supravieţuit cataclismului.
Calea era astfel deschisă domniei mamiferelor. Potrivit profesorului Morgan, impactul a expulzat materii în întreaga planetă şi chiar în afara ei, unele ajungând chiar pe Lună sau pe Marte.

Materiile expulzate în afara atmosferei terestre au avut dimensiunea a miloane de meteoriţi la viteze de între 7.000 şi 40.000 de kilometri pe oră care au acoperit practic întreaga planetă, ducând la o creştere a temperaturii sale la apropae 800 de grade. Această catastrofă a fost mai amplă decât s-a crezut până acum generând un volum foarte mare de sulf, praf şi cenuşă care au fost lansate în atmosferă timp de peste un an.

A fost practic o lespede aşezată deasupra dinozaurilor, având în vedere că întunericul şi răcirea planetei au întrerupt fotosinteza şi aproape toate plantele au dispărut. ‘La momentul impactului, o mare parte a platformei continentale s-a prăbuşit generând cutemure de peste 11 grade pe Richter şi valuri gigantice tsunami”, spune Jose Manuel Grajales, cercetător mexican şi coautor al articolului.

Alte ipoteze la fel de răspândite privind extincţia dinozaurilor sunt cea a unor impacte multiple în mai multe părţi ale globului şi cea a unei activităţi vulcanice extreme din Deccan Trapps, India. Totuşi, potrivit specialiştilor niciuna dintre cele două nu dispune de suficiente baze geologice. În acest loc au existat erupţii vulcanice de-a lungul a peste 1.5 milioane de ani care ar fi generat suficientă lavă de bazalt pentru a acoperi de două ori Marea Neagră.

S-a crezut că acest lucru a generat răcirea atmosferei şi o ploaie acidă la scară globală. Până acum nu au fost însă localizate probe şi ale altor impacte, având în vedere că oamenii de ştiinţă consideră că impacte de asemenea magnitudine survin odată la 200 de milioane de ani.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata