Universităţile britanice se confruntă cu o criză a finanţării

Pentru a supravieţui, universităţile britanice, care se confruntă cu o criză de finanţare, trebuie să înveţe de la Statele Unite cum să facă faţă unei reduceri de fonduri şi să beneficieze de un nou model de finanţare.

Este vorba de unul care să aibă grijă ca studenţii săraci să nu fie excluşi, scrie Timothy Garton Ash, profesor de studii europene la Universitatea Oxford, în paginile cotidianului britanic The Guardian.
Dacă o universitate celebră cum este Oxford nu va reuşi pe viitor să stea alături de o universitate americană cum este Standford în ‘Superliga’ universităţilor, toate discuţiile despre ‘economia bazată pe cunoaştere’ a Europei se vor dovedi un alt balon cu săpun, crede Garton Ash.

Provocarea cu care se confruntă Oxfordul este una specific britanică, dar în acelaşi timp şi una caracteristică pentru Europa. Pe scurt, finanţările publice pentru universitate vor fi reduse drastic, dar în acelaşi timp guvernul împiedică efectiv Universitatea să îşi crească veniturile provenite din taxe, care ar ajuta-o să umple golul de finanţate.
Taxa standard de la Oxford în cazul studiilor universitare pentru britanici şi pentru studenţii din UE este de 3.000 de lire pe an. Prin comparaţie, la nivelul studiilor universitare, Standford percepe o taxă de 25.600 de lire pentru anul universitar 2010- 2011.

Oxford estimează un cost mediu pentru educarea unui student de 16.000 de lire pe an, dintre care doar 3.000 provin din taxele de şcolarizare, pentru care guvernul britanic oferă în prezent studenţilor britanici un împrumut subvenţionat.
Alte 5.000 de lire vin din schema de finanţare publică directă, gestionată de Consiliul de Finanţare a Învăţământului Superior. Această situaţie face ca jumătate din cele 16.000 de lire să fie oferite de către universitate din fonduri proprii. Dacă finanţarea publică va fi tăiată, problemele cu care se va confrunta universitatea vor deveni acute.

Esenţa problemei cu care se confruntă Oxfordul poate fi descrisă în mai multe moduri. Ai putea spune pur şi simplu ‘bani‘, după cum ai putea să spui şi ‘libertate’, pentru că, nu există nicio îndoială că odată eliberată de toate constrângerile fixate de guvern şi încrezătoare doar în gloria darwinistă a pieţei libere, universitatea şi-ar fixa taxe de şcolarizare mari, continuând în acelaşi timp să atragă studenţi străluciţi din toată lumea.

Prin urmare, provocarea cu care se confruntă Oxfordul este cum să combine libertatea cu alte valori europene cum ar fi egalitatea de şanse, echitatea, justiţie socială şi solidaritatea (nu în ultimul rând cu alte părţi ale sistemului de învăţământului superior), într-un amestec care produce suficienţi bani pentru a susţine universitatea la nivelul reputaţiei sale mondiale.

Pe de altă parte, atrage atenţia Timothy Garton Ash, scopul unei ‘economii bazate pe cunoaştere’ nu va fi atins, oriunde în Europa, fără a aloca mai multe fonduri învăţământului superior, iar în cazul unei universităţi cum este Oxfordul, crearea unui cadru adecvat pentru taxele de şcolarizare şi pentru strângerea de fonduri este cel puţin la fel de importantă ca finanţarea directă guvernamentală.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata