Luni 4 decembrie 2023, liderii mondiali se întâlnesc la summitul ONU privind clima de la Dubai pentru a ajunge la înțelegeri care să contribuie la reducerea deficitului de finanțare pentru climă. Națiunile mai puțin bogate, în special, nu dispun de fondurile necesare pentru a construi energie solară și eoliană, pentru a crea rețele electrice moderne și pentru a se proteja împotriva efectelor tot mai grave ale schimbărilor climatice.
În cadrul ceremoniei de deschidere a COP28 de săptămâna trecută, marile puteri au convenit să finanțeze un fond pentru pierderi și pagube pentru a ajuta țările cu venituri mici să facă față efectelor încălzirii globale.
Acest lucru a fost salutat ca un progres. „Adoptarea rapidă a fondului creează un impuls pozitiv”, a declarat comisarul european pentru climă, Wopke Hoekstra, la scurt timp după ce acordul a fost făcut public.
Însă, după cum a remarcat un observator, fondul, în forma sa actuală, este „în mod clar inadecvat”.
Practic, cele mai bogate națiuni din lume au fost de acord să pună colectiv 393 de milioane de euro în acest fond. Cu toate acestea, conform unor estimări, daunele anuale cauzate de schimbările climatice în „Sudul global” se ridică deja la 400 de miliarde de euro pe an. De o mie de ori mai mult decât suma care se află în prezent în fond.
În contextul financiar, acesta este doar un exemplu de finanțare a combaterii schimbărilor climatice care nu este suficientă. Se estimează că investițiile globale în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea trebuie să crească cu 3 500 de miliarde de euro pe an până în 2028.
În acest sens, reducerea decalajului dintre ceea ce este necesar și ceea ce este distribuit efectiv este unul dintre principalele subiecte abordate luni la Dubai. Cu toate acestea, una dintre problemele persistente este faptul că nimeni nu știe cu adevărat cât se cheltuiește efectiv.
Luni se va discuta şi standardizarea normelor de raportare, dar nu se așteaptă niciun acord până cel mai devreme la summitul privind clima de anul viitor.
Între timp, G20 a cerut un obiectiv de finanțare a combaterii schimbărilor climatice „ambițios, transparent și urmărit” în anul 2024, pornind de la un „minim” de cel puțin 100 de miliarde de dolari. [€90bn].
Acest lucru ar prelungi suma de 100 de miliarde de dolari promisă anual de către țări între 2020 și 2025. OCDE a lăsat să se înțeleagă că obiectivul a fost atins în 2022 – la doi ani după termenul limită – dar nu există date publice care să confirme acest lucru.
În opinia sa, „Seturile de date sunt o adevărată harababură. Nu există o definiție clară a finanțării pentru combaterea schimbărilor climatice”, a declarat David McNair, director executiv al campaniei ONE, o campanie globală pentru eradicarea sărăciei.
Procentual, el a refăcut datele, împreună cu un grup de cercetători și a constatat că două treimi din angajamentele raportate până acum, nu au fost încă plătite – sau au prea puțin de-a face cu clima.
În plus, o parte a problemei constă în faptul că țările raportează singure, ceea ce duce la interpretări foarte vagi a ceea ce constituie finanțare pentru climă.
Japonia, de exemplu, a declarat investițiile într-o mină de cărbune ca fiind finanțare pentru climă. Italia a înregistrat investițiile într-un magazin de ciocolată drept investiții climatice.
Problema datelor se extinde la OCDE, care monitorizează fluxurile de ajutor cu ajutorul așa-numiților markeri Rio.
În prezent, un marker este o modalitate de a marca proiectele care sprijină un obiectiv de politică (cum ar fi schimbările climatice). Dar acest sistem contabilizează fiecare proiect ca fiind 100% finanțare pentru climă, chiar și atunci când componenta climatică a investiției este mică.
Acest lucru înseamnă că datele oficiale privind finanțarea climatică sunt umflate în mod semnificativ.
Astfel, cercetătorii au descoperit că, prin urmărirea proiectelor raportate de țări și instituții multilaterale, din cele 616 miliarde de dolari [€566bn] din cheltuielile raportate, doar 204 miliarde de dolari au fost distribuite efectiv.
Rezultatele au fost împărtășite cu OCDE. „Sperăm că vor lua în serios acest lucru”, a declarat Mcnair.
Cifrele umflate se potrivesc națiunilor mai bogate, dornice să își atingă obiectivele de finanțare pentru climă. Dar oamenii din țările cu venituri mici, care se află adesea în prima linie a schimbărilor climatice, sunt „extrem de afectați”, a spus Mcnair.
Nigeria a primit cu 76% mai puțin [or €4.1bn] decât a fost promis între 2013 și 2021, Senegal cu 66% mai puțin [€2.6bn] , iar Kenya cu 52% mai puțin [€4.1bn].
Imaginea de ansamblu este aceeași. Cele 20 de țări cele mai vulnerabile din lume din punct de vedere climatic, printre care Somalia, Eritreea și Afganistan, au primit 1,6 miliarde de euro pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice în 2021 – doar 6,5 % din necesarul anual.
Aşadar, suma de care Republica Democrată Congo are nevoie pentru a atinge obiectivele în materie de energie regenerabilă și pentru a se proteja împotriva inundațiilor și a secetei este de 4,3 miliarde de euro pe an – de peste 15 ori mai mare decât bugetul național de sănătate.
Sursa: euobserver.com
