Ministerul Finanțelor adoptă modificări în taxa bancară, dar nu toate propunerile băncilor sunt acceptate
Eliminarea penalităților pentru scăderea creditării
Ministerul Finanțelor a decis să accepte o singură propunere semnificativă din partea băncilor în cadrul discuțiilor privind revizuirea taxei bancare: eliminarea penalităților aplicabile în cazul reducerii creditării sau creșterii marjei nete. Această măsură vine ca răspuns la solicitările sectorului bancar, care a cerut ajustări ale reglementărilor fiscale.
Propunerile respinse de autorități
În urma negocierilor, alte sugestii avansate de bănci, cum ar fi limitarea taxei la nivelul impozitului pe profit sau menținerea referințelor ROBOR pentru contractele în lei existente, nu au fost acceptate. Discuțiile dintre reprezentanții băncilor și Ministerul Finanțelor s-au desfășurat pe parcursul a trei întâlniri, prima având loc la sfârșitul lunii februarie.
Reducerea taxei și impact asupra pieței
Conform noilor reglementări, taxa va fi redusă de la 1,2% anual din activele financiare la 0,2% pentru băncile cu o cotă de piață sub 1%, respectiv 0,4% pentru cele cu o cotă mai mare. Aceste modificări vizează majoritatea activelor din sistemul financiar românesc.
Bancile au solicitat ca taxa să nu depășească impozitul pe profit de 16%, ceea ce ar implica o impozitare maximă a profitului de până la 32%. De asemenea, s-a dorit ca plata acestei taxe să fie efectuată anual și nu semestrial; această propunere însă a fost respinsă.
Excluderea anumitor active din baza de calcul
Din baza de calcul al taxei vor fi excluse diverse active precum numerarul disponibil și soldurile acestuia la banca centrală. De asemenea, creditele neperformante nete provizionare și titlurile de stat vor fi scoase din calcul. La cererea instituțiilor financiare au fost excluse și fondurile provenite din operațiuni repo.
Chiar dacă baza impozabilității se reduce considerabil prin aceste excluderi, efectiv va rămâne doar creditarea privată supusă impozitării. Aceasta contravine intenției Guvernului de a stimula intermedierea financiară în România.
Implicațiile asupra costurilor creditării
Dacă ritmul creditării scade sub nivelurile anticipate inițial, cota impozitului se va diminua proporțional mai puțin decât estimările inițiale. De exemplu: dacă soldul creditelor crește cu doar 6%, taxa aplicată ar putea scadea cu aproximativ 37%, ajungând astfel la un procentaj anual mai mic.
Bancile se confruntau astfel cu dilema renunțării unei părți din venituri prin reducerea dobânzilor sau ieftinirea creditelor pentru evitarea plăților suplimentare către stat – un aspect greu justificabil economic.
Modificări legislative privind dobânzile variabile
Un alt aspect important al ordonanței prevede modificarea OUG nr.50/2010 referitoare la creditele consumatorilor și OUG nr.52/2016 privind creditele ipotecare; aceasta schimbând modul în care sunt calculate dobânzile variabile în lei. În timp ce obligația raportării dobânzilor pentru creditele denominate în valutã rămâne legată de EURIBOR/LIBOR , raportarea față de ROBOR dispare complet pentru cele acordate în lei.
Singura situație posibilã in care ratele ar putea scadea in urma acestor schimbari legislative este aceea in care băncile decid să reducã dobânzile contractuale.
