# Un câștig de 8% înseamnă doar 0,93% după o inflație de 7%. Cum se compară investițiile înainte de cumpărare > O acțiune cumpărată cu 100 de lei și ajunsă la 25 de lei pierde 75% din valoare. Paul Maior explică verificarea companiilor și a riscului. Publicat: 11 octombrie 2026, 01:25 · Actualizat: 11 octombrie 2026, 01:31 · Autor: Roxana Nistor · Categorie: [Investiţii](https://financiarul.ro/investitii/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/investitii/un-castig-de-8-inseamna-doar-0-93-dupa-o-inflatie-de-7-cum-se-compara/ · Publicație: Financiarul ![Compararea investițiilor în funcție de inflație](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/10/compararea-investitiilor-1024x682.jpg) **Un randament anual net de 8%, la o inflație de 7% în aceeași perioadă, lasă o creștere a puterii de cumpărare de aproximativ 0,93%. Pentru compararea acțiunilor, fondurilor tranzacționate la bursă și titlurilor de stat, câștigul afișat în cont trebuie pus în relație cu scumpirile, costurile investiției și momentul în care economiile vor fi necesare.** Ordinea construirii portofoliului contează mai ales pentru începătorii cu sume mici, potrivit [Ziare.com](https://ziare.com/bursa/erori-greseli-frecvente-investitori-actiuni-etf-titluri-stat-brokeri-inflatie-2040533). Plasarea economiilor inițiale în investiții foarte riscante, cu speranța unui câștig rapid, poate consuma tocmai capitalul necesar pentru construirea portofoliului. Maior explică faptul că primele pierderi pot duce inclusiv la renunțarea la investiții. ## Verificarea companiei începe cu profitul, datoriile și numerarul Cumpărarea unei acțiuni îl face pe investitor coproprietar al firmei. Analiza înainte de cumpărare trebuie să cuprindă activitatea companiei, rezultatele financiare și sectorul în care operează, dincolo de evoluția graficului de preț. Pentru urmărirea afacerii după investiție, Maior indică raportările periodice: „Trebuie să îi dai timp unei companii să genereze profituri, să verifici raportările financiare de la trimestru la trimestru, de la semestru la semestru, să vezi cum evoluează rezultatele companiei și, în funcție de asta, să îți faci portofoliul. Asta aș vrea să văd eu mai mult la educația financiară din România: să nu trateze bursa ca pe un cazinou”, a precizat acesta. Verificarea rezultatelor poate fi organizată în trei pași. - Urmărirea vânzărilor împreună cu profitul. Veniturile pot crește în timp ce rentabilitatea, adică profitul obținut din activitate, se deteriorează. - Verificarea datoriilor și a investițiilor pe care le finanțează. Pentru proiectele energetice contează costul, capacitatea companiei de a le finaliza și veniturile pe care le pot genera. - Verificarea numerarului disponibil pentru obligațiile apropiate. Profitul contabil nu arată singur cât de ușor poate compania să își achite facturile. Adunările generale ale acționarilor și întâlnirile cu reprezentanții companiilor permit solicitarea unor explicații despre rezultate și proiecte. Maior recomandă discuțiile cu directorul general și directorul financiar pentru obținerea unor informații detaliate și adresarea întrebărilor, în locul dependenței exclusive de informațiile circulate pe rețelele sociale. Trebuie urmărită și folosirea profitului. Compania îl poate distribui acționarilor prin dividende sau îl poate păstra pentru dezvoltare. Maior recomandă investiții calculate în companii solide, profitabile, iar în lipsa dividendelor, verificarea felului în care banii reinvestiți pot crea valoare pentru acționari. Profitul păstrat în companie nu este un câștig deja încasat de acționar. Efectul lui depinde de rezultatele proiectelor finanțate și de evoluția ulterioară a valorii afacerii. ## Prețul sub maximul trecut nu dovedește că acțiunea este ieftină Maximul istoric al unei acțiuni nu stabilește valoarea actuală a companiei și nici nu arată dacă problemele care au provocat scăderea s-au încheiat. Pentru selecția unei investiții, prețul trebuie evaluat în raport cu rezultatele și perspectivele afacerii. Despre alegerea companiilor după scăderi mari de preț, Maior avertizează: „Marea majoritate încearcă să caute companii care au scăzut foarte mult. Și dacă au scăzut foarte mult, aia nu înseamnă că pot să crească foarte mult, neapărat. Se poate întâmpla, dar nu-i sigur. Însă cel mai important lucru e să caute companiile alea care chiar sunt ieftine pe cifre, adică pe fundamente”. Într-un calcul orientativ, o acțiune cumpărată cu 100 de lei și ajunsă la 50 de lei pierde jumătate din valoare. Revenirea la prețul de cumpărare cere apoi o creștere de 100%. Dacă prețul se înjumătățește din nou și ajunge la 25 de lei, pierderea față de investiția inițială este de 75%. Într-o asemenea situație, analiza trebuie să distingă o scădere temporară de deteriorarea perspectivelor companiei. Resursele financiare și înțelegerea afacerii contează pentru susținerea investiției în perioada nefavorabilă. Riscul unui preț nepotrivit există și la companiile cunoscute. Cotația poate include deja așteptări foarte optimiste, iar rezultate bune pot fi insuficiente pentru o nouă apreciere dacă investitorii anticipau rezultate și mai bune. Maior consideră că scăderile pot permite cumpărări la prețuri mai mici pentru un portofoliu pe termen lung, cu condiția unei documentări riguroase și a înțelegerii pieței. Păstrarea îndelungată a unei acțiuni nu garantează însă recuperarea pierderii: compania poate pierde definitiv o parte din afacere sau poate deveni insolvabilă, adică incapabilă să își plătească datoriile. ## Momentul folosirii banilor stabilește cât risc poate fi susținut Banii necesari pentru o locuință, o cheltuială medicală sau alte obligații trebuie analizați în funcție de termenul utilizării lor. Declararea unei investiții pe termen lung are sens numai dacă economiile pot rămâne investite și într-o perioadă de scădere. Vârsta influențează timpul disponibil pentru traversarea unor perioade nefavorabile. Maior distinge între începutul vieții profesionale, când portofoliul poate fi construit de-a lungul mai multor decenii, și apropierea momentului folosirii economiilor. Pentru persoanele apropiate de acest moment, recomandarea sa păstrează o rezervă: „Uite, de exemplu, dacă mă întreabă o persoană de 50-60 de ani, nu i-aș recomanda să aibă o mare parte din portofoliu în active cu un grad de risc mai mare, cum ar fi acțiunile. În funcție de vârstă, aș recomanda poate să aibă o proporție mai mare din portofoliu în titluri de stat, obligațiuni și active venit fix”, a arătat el. În exemplul unei persoane de 20 de ani, Maior explică faptul că un orizont de viață până la 70-80-90 de ani ar permite traversarea mai multor crize și perioade de creștere a pieței. Timpul mai lung oferă posibilitatea recuperării după investiții cu rezultate slabe pe termen scurt, fără a garanta revenirea fiecărei acțiuni. Destinația economiilor poate schimba această evaluare. Un tânăr care strânge bani pentru cumpărarea unei locuințe peste doi ani poate avea mai puțin timp pentru a suporta scăderile decât o persoană mai în vârstă care investește sume de care nu va avea nevoie curând. Și instrumentele cu venit fix trebuie evaluate după riscul emitentului. La obligațiunile corporative, firma poate ajunge să nu își plătească datoriile; fixarea dobânzii nu garantează încasarea ei. Pentru decizia de vânzare, Maior descrie felul în care își urmărește propriul portofoliu: „Investitorii, în general, mai ales cei mai tineri, nu prea au răbdare. Gândiți-vă, eu am 16 ani de experiență pe piața de capital și chiar și acum mă lupt cu răbdarea câteodată, dar încerc, pe cât posibil, să nu vând doar pentru că am randament de 1.000%, ci doar dacă rezultatele companiilor pe care le am în portofoliu îmi spun că trebuie să vând. Pentru că, dacă acele companii au rezultate în continuare din ce în ce mai bune, n-am niciun motiv să vând”, a explicat acesta. Perspectivele financiare ale companiei trebuie puse în relație cu nevoile de bani ale investitorului. O fluctuație temporară sau apariția unui profit nu constituie, singure, evaluarea completă necesară vânzării. ## Băncile și energia concentrează o mare parte din indicele bursier Din experiența lui Maior cu investitorii, interesul se îndreaptă spre companiile puternice din energie, inclusiv cele implicate în regenerabile, proiecte fotovoltaice și producția de baterii. Băncile sunt urmărite pentru soliditatea percepută a afacerilor. Componența indicelui BET, care urmărește evoluția prețurilor acțiunilor componente, nu reprezintă însă un sondaj al preferințelor investitorilor. Datele publicate de Bursa de Valori București (BVB) pentru 9 octombrie 2026 indicau următoarele ponderi în indice. - Banca Transilvania: 20,37%. - OMV Petrom: 16,38%. - Romgaz: 14,47%. - Hidroelectrica: 11,18%. - BRD: 6,10%. Împreună, cele cinci companii reprezentau aproximativ 68,5% din indice. Din componența acestuia făceau parte și Electrica, Transgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica și Premier Energy. Cumpărarea acțiunilor unei bănci înseamnă expunere la profiturile, pierderile și evaluarea bursieră a acesteia. Prețul acțiunii poate scădea, iar dividendele pot varia. Maior consideră băncile investiții sigure și leagă această apreciere de urmărirea progresului și a finanțărilor acordate în sectoare strategice. Exemplul oferit este împrumutul de aproximativ 400 de milioane de euro acordat de Banca Transilvania companiei Pavăl Holding, a fondatorilor Dedeman, pentru preluarea operațiunilor Carrefour România. Finanțarea este prezentată ca cea mai mare din istoria băncii și cea mai mare finanțare bilaterală din România. Valoarea totală a tranzacției se ridică la circa 830 de milioane de euro. ## Un ETF distribuie investiția între companii, dar păstrează riscul pieței Un ETF, adică un fond tranzacționat la bursă, permite cumpărarea printr-un singur instrument a unui portofoliu cu mai multe companii, care poate urmări un indice. Investitorul nu trebuie să cumpere separat fiecare acțiune componentă, dar rămâne expus la scăderea pieței urmărite și la structura portofoliului. Despre aceste instrumente, Maior subliniază: „Chiar dacă investești în instrumentele astea care par mai simple, aia nu înseamnă că nu există un risc și acolo”, a avertizat el. Diversificarea între companii reduce dependența de rezultatele unei singure afaceri. Ea poate păstra însă concentrarea într-o piață sau într-un sector. În cazul indicelui românesc, mai multe acțiuni pot fi afectate simultan de decizii fiscale, schimbări de reglementare ori dificultăți sectoriale. Maior observă că accesul mai ușor prin aplicații și investițiile automate pot încuraja plasarea banilor fără o înțelegere suficientă a produsului. Înainte de cumpărare, structura portofoliului urmărit trebuie analizată împreună cu expunerea la fluctuațiile pieței. ## Randamentul se compară după inflație și cu un reper care include aceleași venituri Calculul creșterii puterii de cumpărare din exemplul inițial folosește formula 1,08 împărțit la 1,07, minus unu. Comparațiile între investiții trebuie să privească aceeași perioadă și să includă venituri și costuri comparabile. La titlurile de stat, încasarea dobânzii și păstrarea puterii de cumpărare sunt două lucruri distincte. Atractivitatea randamentului depinde și de capacitatea dobânzii de a acoperi scumpirile din perioada investiției. Maior aplică aceeași condiție și capitalurilor mari: „Dacă vine un investitor și îți spune că are câteva milioane de euro de investit și vrea să investească în titluri de stat, mie mi se pare o idee destul de bună, mai ales dacă dobânda bate inflația”, a adăugat acesta. Pentru evaluarea unui portofoliu de acțiuni, reperul trebuie să trateze dividendele în același mod ca rezultatul investiției. Conform BVB, indicele de preț BET urmărește evoluția cotațiilor, în timp ce varianta cu ajustări pentru dividende, BET-TR, le include. Un rezultat care cuprinde dividendele nu poate fi comparat corect cu un reper care le exclude. Dincolo de alegerea companiei, valoarea portofoliului poate fi afectată de prețul plătit fără analiză, concentrarea într-un singur domeniu sau într-o singură afacere, comisioanele repetate și vânzările impuse de nevoia urgentă de bani.