În urmă cu mai bine de 30 de ani, şapte mii de navetiști transporta ”Cugireana”, considerat în vremurile sale de glorie cel mai lung tren de călători din Europa. Avea cel puțin 20 de vagoane pe sens și transporta navetiști, pe ruta Teiuș – Cugir, la uzina mecanică din acest oraș
În contextul istoric, primul tren a oprit în gara din Cugir în anul 1906, după finalizarea construcției căii ferate Cugir – Șibot, rută folosită în special pentru transportul de materie primă sau produse finite înspre și dinspre uzinele cugirene. Odată cu industria din oraș s-a dezvoltat și transportul feroviar, care a atins apogeul înainte de Revoluție.
Astfel, încă din anii 1980, la Uzina Mecanică din Cugir, unde se produce armament și muniție, dar și mașini de spălat și mașini de cusut, lucrau peste 18.000 de oameni. Circa 7.000 dintre aceștia erau navetiști care mergeau din localitățile din zonă sau chiar de la zeci de kilometri distanță, din Alba Iulia, Teiuș, Zlatna, Blaj, Aiud, Ocna Mureș sau din comunele apropiate de aceste localități. Mulți dintre muncitorii de la uzina de arme, mașini unelte, mașini electrocasnice, etc. ajungeau la lucru zi de zi cu trenul, celebra garnitură „Cugireana”.
Citeste si:
De altfel, apogeul transportului CFR de persoane la şi de la Cugir a fost atins în perioada 1986-1989, când trenul avea 20 de vagoane, navetiştii de pe traseu şi chiar cugirenii fiind convinşi că aceasta ar fi cea mai lungă garnitură de tren CFR de persoane din Europa. Fiind foarte lung, la intrarea în staţia CFR Cugir, trenul se fracţiona în două, pentru că numai astfel se putea gara – conform regulamentului – între macazuri. Aproape 20 ani a circulat la Cugir simultan şi „Cugireana” şi „Sibiana” (pe ruta Cugir – Sibiu).
Gara din Cugir, unde ajungeau miile de navetiști din trei județe: Alba, Sibiu și Hunedoara
În amintirile sale, „Trenul aduna toţi navetiştii care veneau la Cugir şi era atât de aglomerat încât uneori se stătea chiar şi pe scări, în picioare pe culoare sau chiar şi în acele treceri dintre vagoane. Vara era îngrozitor de cald şi te sufocai în vagoane. În ciuda condiţiilor, nimeni nu se plângea şi vă spun sincer că după o zi de muncă aşteptam să urcăm în Cugireana pentru un drum cu poveşti, jocuri de cărţi şi glume”, povesteşte Adam Petru, unul dintre cei care a lucrat la Cugir şi care în prezent este pensionar.
Pe lângă lungimea sa impresionantă, trenul de pe ruta Teiuş-Cugir şi retur era şi supraetajat. Indiferent dacă se intra sau se ieşea de la schimbul 1, 2 sau 3, trenul era invadat pur şi simplu de muncitori, care uneori erau nevoiţi să stea şi pe holuri sau căţăraţi pe scările de acces. Peste tot se juca „filcău” şi obligatoriu se fuma „Carpaţi” sau „Snagov”.
Un oraș sub asediu
Însă, peste zi, „Cugireana” era aglomerată şi de ţărăncile, neapărat purtând fuste înfoiate şi şurţă, care urcau de pe la Tărtăria, Balomir, Şibot, Vinerea. Acestea veneau la piaţă în Cugir cu legume din grădini, cu pui mici şi mulţi, cu câte o găină sau cele mai curajoase, cu câte un purcel de lapte. Şi, un lucru extrem de important: până când trenul ajungea în Cugir, toată lumea afla noutăţile zilei sau ale nopţii. Iar când trenul ajungea în halta Cugir, oraşul părea sub asediu.
În prezent, liniile de cale ferată sunt nefolosite de mai mulți ani
După căderea regimului comunist, Uzina Mecanică Cugir a început să aibă probleme financiare, numărul de angajați s-a redus dramatic, iar cererea pentru bilete și abonamente pe ruta istorică a scăzut pe măsură. În 2006, la fix un secol de la înființare, s-a luat decizia desființării garniturilor reunite sub denumirea Cugireana. Calea ferată Şibot-Cugir a fost concesionată unei firme particulare, însă cererea a fost mică și nu a justificat menținerea curselor, iar în 2018, la 1 martie, au fost anulate ultimele patru curse dintre Teiuș și Cugir, respectiv trenul Regio 2491, 2492, 2493 și 2494.
În prezent, autorităţile locale din Cugir vor să păstreze vie memoria uriașului tren și au propus deschiderea unui muzeu cu această denumire.
