După șase ani de eforturi neîncetate, o mamă îndurerată din Marea Britanie a reușit în cele din urmă să atragă atenția autorităților asupra circumstanțelor care au dus la moartea tragică a fiicei sale.
O tragedie ascunsă în spatele unui zâmbet
Jessica Laverack, cunoscută cu afecțiune sub numele de Jessie, era o tânără plină de viață și talent, o coafeză apreciată, care iubea să convingă oamenii să se îmbrace extravagant pentru petreceri. Crescută într-o familie iubitoare, Jessie era cea mai mică dintre trei frați, iar la un moment dat avea grijă de nu mai puțin de 52 de animale de companie. În ciuda acestei imagini vibrante, viața sa a fost marcată de o suferință profundă, din cauza violenței domestice.
În vara anului 2017, la vârsta de 33 de ani, Jessie a fugit din Rotherham, un oraș din nordul Angliei, după ce partenerul ei o sugrumase de două ori. Căutând refugiu la peste 80 de kilometri distanță, a început o serie de eșecuri ale sistemului, care i-au subminat siguranța și au contribuit la deznodământul tragic.
Un sistem de protecție ineficient
Poliția din South Yorkshire a intervenit în mai 2017, după primul atac asupra lui Jessie, dar, potrivit mamei sale, Phyllis, autoritățile păreau să trateze situația ca pe o exagerare din partea victimei. În ciuda faptului că partenerul ei a fost acuzat de agresiune, acesta a fost eliberat rapid, iar Jessie nu a mai dorit să depună plângere, un lucru des întâlnit în cazurile de abuz domestic.
După ce a fost sugrumată din nou, Jessie a fugit la Beverley, un oraș din nordul Angliei, sperând să găsească liniște. Cu toate acestea, procesul de evaluare a riscurilor la care era expusă a fost abandonat din cauza unei erori administrative. Jessie a fost omisă din registrele medicilor generaliști, iar informațiile despre situația sa nu au fost transmise mai departe, astfel că eticheta de „risc ridicat” a fost complet ignorată.
Între timp, fostul partener al lui Jessie a reușit să o localizeze, cel mai probabil folosindu-se de informații bancare. Frica a paralizat-o pe Jessie, care a început să se autoizoleze, să abuzeze de alcool și să sufere de coșmaruri frecvente. Deși a cerut ajutor de mai multe ori, poliția nu a intervenit eficient, iar serviciile sociale nu au reușit să îi ofere sprijinul necesar.
Eșecul instituțiilor și lipsa unui suport adecvat
În decembrie 2017, Jessie a ajuns la spital după o tentativă de sinucidere. În ciuda gravității situației, cazul său nu a fost reevaluat de instituțiile implicate, iar auto-vătămarea ei a fost trecută în registru ca „accidentală”. Ultimele cuvinte pe care le-a auzit de la personalul medical au fost că este „norocoasă” să aibă o familie care să o sprijine, în loc de oferirea unui ajutor real.
Pe 16 februarie 2018, Jessie și-a luat viața. Părinții săi sosiseră în acea dimineață să termine decorarea apartamentului ei, alegând împreună tapetul cu doar câteva zile înainte.
O luptă împotriva neglijenței
Conform datelor furnizate de Biroul Național de Statistică din Marea Britanie, una din opt femei care se sinucid sau încearcă să-și ia viața o face din cauza abuzului domestic. De asemenea, Consiliul Național al Șefilor de Poliție a arătat că tot mai multe victime ale violenței domestice ajung la acest gest disperat, iar în 80% dintre cazuri, agresorul era deja cunoscut de autorități.
În cazul lui Jessie, însă, violența suferită nu a fost recunoscută ca factor major în decizia ei de a-și pune capăt zilelor. Nici post-mortem, nici pe certificatul de deces nu a fost menționat abuzul. Phyllis consideră că neglijența autorităților și eșecul de a înțelege amploarea situației au agravat trauma familiei. „Nimeni nu a văzut tabloul complet. A fost pur și simplu catalogată ca o sinucidere”, afirmă Phyllis.
Reforma sistemului și recunoașterea abuzului domestic
În urma insistențelor familiei, a fost inițiată o Revizuire a Omorurilor Domestice (DHR), un proces menit să analizeze circumstanțele care au dus la moartea lui Jessie. Cu toate acestea, familia nu a fost informată despre posibilitatea unei astfel de revizuiri imediat după decesul fiicei lor, iar procesul s-a prelungit ani de zile.
După patru ani de bătălii legale, Phyllis și soțul ei au reușit să obțină o audiere la coroner. În ciuda resurselor financiare limitate, au evitat cu greu falimentul pentru a-și susține cauza. Deși toate agențiile implicate au avut echipe juridice bine finanțate, familia lui Jessie nu a primit ajutor financiar de la Agenția de Asistență Juridică.
Coronerul a recunoscut în cele din urmă că boala mentală a lui Jessie fusese agravată de abuzul domestic și de eșecurile multiple ale instituțiilor responsabile cu protecția ei. Cu toate acestea, certificatul de deces nu a fost modificat, iar cauza exactă a morții a rămas neclară.
Violența domestică și legătura cu suicidul
În 2022, pentru prima dată, guvernul britanic a recunoscut legătura dintre abuzul domestic și sinucidere în noua Strategie Națională de Prevenire a Sinuciderilor. Cu toate acestea, ultimele statistici naționale nu includ cazurile de sinucidere legate de violența domestică, ceea ce Phyllis consideră un alt pas greșit în recunoașterea amplorii problemei.
În ciuda scuzelor oficiale primite de la poliție și a reformelor instituționale care au urmat, inclusiv instruirea suplimentară a ofițerilor de primă linie, Phyllis simte că justiția încă nu a fost complet servită.
O luptă care continuă
După ani de bătălii legale și emoționale, Phyllis a devenit o voce importantă în lupta pentru recunoașterea violenței domestice ca factor în sinucideri. Ea lucrează acum alături de autoritățile britanice pentru a asigura schimbări legislative care să protejeze victimele abuzului și să recunoască impactul abuzului domestic asupra sănătății mentale.
„Am pierdut ani din viața mea în această luptă”, spune ea. „Am fost nevoită să devin mai puternică și mai dură decât aș fi crezut vreodată. Dar nu puteam să las ca ceea ce i s-a întâmplat lui Jessie să fie uitat.”
Chiar și acum, Phyllis își dedică timpul altor familii care se confruntă cu aceleași dificultăți, oferindu-le sprijin și sfaturi pentru a naviga prin sistemul complicat al justiției și al protecției sociale. „Oamenii cred că există un sistem de sprijin. Dar adevărul este că trebuie să te lupți singur pentru dreptate”, concluzionează ea.
O poveste despre durere și speranță
Povestea lui Jessie este o mărturie dureroasă a eșecului sistemelor de protecție și a luptei continue pentru recunoașterea impactului devastator al violenței domestice. Phyllis și soțul ei continuă să lupte pentru ca moartea fiicei lor să fie înțeleasă în contextul real al abuzului suferit și pentru ca alte familii să nu treacă prin aceeași suferință.
