În contextul în care în Marea Britanie se anunță alegeri, războiul face ravagii în Ucraina și perspectiva unei a doua președinții Trump, un nou raport „Marea Britanie într-o Europă în schimbare” analizează posibila evoluție a relației dintre Regatul Unit și UE în materie de politică externă și de securitate.
În toate ţările multe vor depinde de politică. În Marea Britanie, Partidul Conservator consideră că actualele acorduri informale și ad-hoc sunt cea mai bună opțiune, deoarece permit guvernului să fie mai agil. În contrast puternic, Partidul Laburist, aflat în opoziție, își propune să formalizeze relațiile cu UE dacă va câștiga alegerile.
Concret, luând cuvântul la Conferința de Securitate de la München, David Lammy, ministrul de externe din umbră al Partidului Laburist, a cerut un nou pact de securitate între Marea Britanie și UE, bazat pe „faptul că, în mod evident, avem un război aici, în Europa”. Formularea este vagă. Ceea ce este clar este că asigurarea tipului de acord pe care îl doresc laburiștii s-ar putea dovedi mai dificilă decât ar putea crede.
David Lammy dorește să introducă dialoguri regulate între Marea Britanie și UE la diferite niveluri, inclusiv întâlniri ministeriale semestriale sau trimestriale. În cadrul acestora s-ar discuta chestiuni de interes reciproc, cum ar fi amenințările hibride, securitatea energetică, crima organizată, schimburile de informații și noile tehnologii.
Laburiștii doresc, de asemenea, un parteneriat formalizat în materie de sancțiuni cu UE. Iar secretarul din umbră al apărării, John Healey, a semnalat deschiderea față de participarea la misiunile UE în Balcanii de Vest sau în Somalia. În ceea ce privește apărarea, el a declarat că laburiștii vor urmări o „relație personalizată în mod corespunzător”.
Însă cele mai multe dintre aceste idei nu sunt noi. În anul 2019, UE și Regatul Unit au semnat o Declarație politică privind viitorul relației, în care se solicită o „cooperare ambițioasă, strânsă și durabilă în domeniul acțiunii externe”.
Pe lângă dialogul structurat și (dacă este cazul) participarea Regatului Unit la reuniunile miniștrilor afacerilor externe ai UE, aceasta a propus participarea Regatului Unit la misiunile civile și militare ale UE și colaborarea în cadrul proiectelor conduse de UE pentru a aprofunda cooperarea în domeniul apărării. Deși guvernul Boris Johnson a respins aceste idei la începutul anului 2020, este posibil ca relațiile externe și de securitate dintre Regatul Unit și UE sub conducerea laburistă să se încheie.
Este probabil ca UE să salute acest lucru. Aceasta are acorduri și dialoguri politice similare cu alți parteneri-cheie, inclusiv cu SUA, Canada și Norvegia. Războiul rusesc împotriva Ucrainei nu a făcut decât să întărească sentimentul că UE și Regatul Unit împărtășesc aceleași interese și se confruntă cu aceleași amenințări, iar mulți din UE consideră în continuare că lipsa unui acord în cadrul Acordului comercial și de cooperare (ACC) este o oportunitate ratată.
Dar perspectivele sunt mai puțin roz atunci când vine vorba de ambiția laburiștilor pentru o relație de apărare pe măsură. În prezent, chiar și o cooperare aparent ușoară este blocată, iar situația este și mai gravă atunci când vine vorba de cooperarea în domeniul apărării-industriale.
Însă, guvernul britanic a solicitat participarea la un proiect de cooperare structurată permanentă (PESCO) pentru a facilita circulația soldaților și a echipamentelor peste granițe. Regatul Unit a fost invitat în mod oficial să se alăture în noiembrie 2022, dar acest lucru a fost întârziat din cauza dezacordurilor cu Spania cu privire la Gibraltar.
Cu toate acestea, ar putea fi cel mai mic fruct al cooperării, în sensul că mobilitatea militară este o prioritate pentru NATO și UE. Și alte țări, inclusiv SUA, au aderat deja.
S-ar putea crede că pericolul ca Rusia să profite de o președinție Trump pentru a testa clauza de solidaritate a NATO ar putea duce la un sentiment de urgență pentru a dezvolta o industrie europeană de apărare competitivă. Cu toate acestea, oferta UE către vecinii săi nu reflectă acest lucru.
Domeniul de aplicare al primei strategii industriale de apărare din istoria UE se limitează la membrii pieței unice și la Ucraina. Scopul este de a spori competitivitatea industriei naționale a UE. Deși Regatul Unit ar putea aduce multe, firmele sale sunt în mare parte excluse. Acest lucru nu se va schimba decât dacă UE își regândește abordarea sau dacă Partidul Laburist decide să reintre pe piața unică. Niciuna dintre cele două nu pare probabilă pe termen scurt și mediu.
Așadar, deși există posibilități de aprofundare a contactelor politice între cele două părți, aceste dialoguri de politică externă și de securitate ar putea fi cea mai substanțială schimbare în cadrul unui „pact de securitate” laburist.
Este puțin probabil ca partidul să obțină un acord pe măsură care să implice industriile de apărare din UE și din Regatul Unit. În loc să presupună că un guvern laburist pro-european la Londra va deschide automat ușile la Bruxelles, laburiștii trebuie să accepte aceste constrângeri și să se gândească la ceea ce ar putea oferi pentru a-i stimula pe liderii UE să ia în considerare Marea Britanie în gândirea lor.
Sursa: euobserver.com
