În prezent, în fața violențelor îngrozitoare dintre israelieni și palestinieni, liderii europeni au reluat apelurile pentru o soluție cu două state pentru a opri ciclul vărsării de sânge. Cu toate acestea, în același timp, Uniunea Europeană este pe punctul de a arunca bani în strategia regională a Israelului, cu scopul de a face contrariul: să ocolească problema palestiniană și să evite un compromis teritorial.
Astfel, inițiată de comisarul european ungar Olivér Várhelyi, Comisia Europeană a aprobat marți (28 noiembrie) un plan de finanțare de 18 milioane de euro intitulat „Cooperare regională UE-Israel în sprijinul acordurilor Abraham, al luptei împotriva antisemitismului și al promovării vieții evreiești”.
Vizunea unei creșteri de nouă ori, a finanțării anuale pentru Israel, accelerată în mijlocul campaniei militare devastatoare din Gaza, contrastează cu încercarea de suspendare, amânare și limitare a ajutorului UE pentru dezvoltare pentru palestinieni sub conducerea aceluiași comisar.
Mai mult, ceea ce este cel mai discutabil, însă, este concentrarea noului plan de finanțare al UE.
În cadrul Acordurile Abraham, prima prioritate a planului, sunt un set de acorduri de normalizare a relațiilor dintre Israel și Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Maroc și, parțial, Sudan, negociate de administrația Trump în anul 2020.
În mod crucial, acordurile au renunțat la cerința de a pune capăt ocupației israeliene și de a înființa un stat palestinian în Cisiordania și Gaza – o condiție prealabilă asupra căreia țările arabe au insistat până atunci.
Încă de la primul acord de normalizare cu Emiratele Arabe Unite, premierul israelian Netanyahu a fost extrem de clar cu privire la strategia Israelului cu privire la acorduri: înlocuirea doctrinei „pământ pentru pace” cu una de „pace pentru pace” și „pace prin forță”, conform căreia „Israelul nu este obligat să se retragă din niciun teritoriu”.
Într-adevăr, de la semnarea acordurilor, Israelul a continuat să își extindă așezările ilegale din Cisiordania într-un ritm accelerat și să avanseze în anexarea de facto a teritoriului, ceea ce a făcut ca soluția celor două state să devină din ce în ce mai imposibilă.
Cu toate acestea, după un model familiar, cei mai apropiați aliați ai Israelului din Statele Unite și Europa s-au prefăcut că nu aud sau văd ceea ce liderii israelieni spuneau în mod deschis și făceau în mod vizibil și, în schimb, au salutat acordurile ca pe o binefacere pentru pacea regională.
Acorduri discordante
În contextul politic, administrația Biden și-a axat politica regională pe promovarea extinderii acordurilor, în special cu Arabia Saudită, lăsând în același timp problema palestiniană să se agraveze.
În acest sens, palestinienii au fost lăsați fără orizont politic, perspective sau opțiuni, cu presupunerea implicită că vor accepta permanent dominația Israelului. Departe de a facilita pacea, această abordare a contribuit la crearea condițiilor pentru o explozie de violență, care a venit cu un nivel șocant de brutalitate din partea Hamas la 7 octombrie.
După cum a remarcat cu îndreptățire Josep Borrell, șeful politicii externe a UE: „Datorită acordurilor Abraham, mulți au crezut că problema israeliano-palestiniană poate fi ocolită, chiar dacă situația de pe teren a continuat să se deterioreze. Această iluzie a contribuit la alimentarea focului de ură”.
Și totuși, Bruxelles-ul dublează acum această abordare.
Da, Acordurile Abraham sunt o realitate, cu care UE trebuie să se confrunte. Dar de ce să subvenționăm Israelul și Emiratele Arabe Unite – țări cu un PIB pe cap de locuitor mai mare decât cel al UE – pentru a spori cooperarea lor deja în plină expansiune? Și de ce să răspândească o narațiune autoamăgitoare conform căreia susținerea unei alianțe de autocrații cu o țară care ocupă cu forța un alt popor este „favorabilă unei păci regionale durabile”, conform planului UE?
Chiar și lăsând deoparte problema palestiniană, nu există dovezi clare că acordurile au îmbunătățit stabilitatea regională.
Dimpotrivă, acestea au exacerbat tensiunile dintre Maroc și Algeria, au sprijinit conducătorii militari din Sudan față de forțele pro-democratice și au contribuit la militarizarea regiunii.
Și în Libia, o recentă încercare secretă de promovare a normalizării cu Israelul a dus la un scandal destabilizator.
În prezent, mai degrabă decât pace, Acordurile Abraham reprezintă o îndepărtare de la dreptul internațional, pe care UE este obligată prin tratatele sale să îl promoveze.
În cadrul acordurilor, SUA și Israelul au recunoscut anexarea ilegală a Saharei Occidentale de către Maroc, în timp ce toate guvernele participante au închis ochii la anexiunile și coloniile ilegale ale Israelului.
În plus, sondajele de opinie arată că acordurile de normalizare pe care UE dorește să le sprijine sunt profund și din ce în ce mai nepopulare în rândul publicului arab din întreaga regiune, în ciuda promovării de către conducătorii lor autoritari. Odată cu măcelul din Gaza, opoziția publică a crescut și mai mult.
Zelul comisarului Várhelyi în susținerea acordurilor Abraham nu este surprinzător.
Doar Ungaria lui Viktor Orbán a fost singura țară din UE prezentă la ceremonia de semnare a Acordurilor de către Trump în 2020 și a continuat să le laude de atunci. Întrebarea este de ce restul UE cedează în fața acestei agende și merge împreună cu ea.
Deși un grup considerabil de state membre este supărat de această mișcare, acestea nu au întrunit majoritatea calificată necesară pentru a bloca planul de finanțare, ceea ce a permis Comisiei să îl impună.
O parte a motivului este asocierea planului de sprijinire a acordurilor Abraham cu lupta împotriva antisemitismului. Cu toate acestea, în timp ce combaterea antisemitismului este crucială, asocierea acesteia cu o agendă politică israeliană controversată îi subminează integritatea. Acest lucru ar trebui să facă planul mai mult, nu mai puțin criticabil. Pentru binele său, politica privind antisemitismul trebuie să fie ținută distinctă de politica controversată „pro-Israel”.
Aşadar, dublul șoc al atacurilor Hamas și al represaliilor Israelului din Gaza a readus necesitatea păcii israeliano-palestiniene pe agenda europeană. A cheltui banii UE pe acorduri care, în mod evident, au îndepărtat pacea și mai mult și a amesteca acest lucru cu lupta împotriva antisemitismului este exact ceea ce nu trebuie făcut.
Sursa: euobserver.com