În prezent, Germania extinde acordurile de returnare a solicitanților de azil respinși în țările lor de origine, ca parte a unei schimbări mai ample în Europa pentru a reduce migrația.
Încă din luna decembrie a anului trecut, Germania a încheiat acorduri cu Georgia și Maroc – în timp ce a pregătit acorduri similare cu Moldova, Kenya, Columbia, Uzbekistan și Kârgâzstan. De asemenea, s-a raportat că discuțiile cu Irakul se află în stadiu avansat.
Astfel, „Ne străduim să reducem migrația neregulamentară și să consolidăm imigrația legală care sprijină piața muncii”, a declarat Joachim Stamp, trimisul special al Germaniei pentru tratatele privind migrația. „Ne pregătim, de asemenea, pentru discuții cu țările din Africa de Vest și din Orientul Mijlociu”.
Anul trecut, aproape una din patru cereri de azil a fost respinsă
În contextul electoral, alegerile locale vor avea loc în cursul acestui an în landurile Brandenburg, Turingia și Saxonia. Iar partidul naționalist și anti-migrație Alternativa pentru Germania (AfD) conduce în sondaje în fiecare dintre aceste state din fosta Germanie de Est, creând presiune asupra guvernului de coaliție pentru a înăspri controlul migrației. De altfel, partidul AfD se află în sondaje la nivel național, la aproximativ 19%.
Practic aceste acorduri accelerează îndepărtarea persoanelor din Germania către țările de origine în urma unor cereri de azil nereușite. Apelurile nu au efect suspensiv, ceea ce înseamnă că cei care așteaptă un verdict pot fi în continuare expulzați. Se presupune că țările de origine sunt obligate să proceseze rapid resortisanții repatriați. Însă din anul 2021, Marocul a refuzat să accepte resortisanți din cauza relațiilor tensionate cu Germania.
În schimb, Germania se angajează să sporească accesul pe piața sa a locurilor de muncă pentru lucrătorii calificați – în special în sectoarele care se confruntă cu un deficit acut de forță de muncă. Vizele pentru studenți, stagiile de practică și programele de schimb de cercetare fac, de asemenea, parte din pachet.
În opinia sa, „Normalizarea imigrației în Germania cu rute sigure și legale este o evoluție pozitivă”, a declarat pentru EUobserver Karl Kopp, director la ONG-ul PRO ASYL din Frankfurt. „Dar acordurile privind migrația din UE din ultimele două decenii – și ne temem că și în viitor – se concentrează pe descurajare.”
Solicitanții de azil în Germania fug în marea lor majoritate de violență
Din punct de vedere social, anul trecut, aproape 330.000 de persoane au solicitat azil în Germania – aproape jumătate dintre acestea provenind din Siria și Afganistan. Cererile de azil din cele două țări au o rată de succes ridicată. Cu toate acestea, miniștrii FDP și CDU din Bundestag au cerut reluarea deportărilor în Afganistan, întrucât expulzările au fost sistate în 2021.
De asemenea, peste un milion de refugiați ucraineni locuiesc în prezent în Germania.
În afirmaţiile sale, „Majoritatea celor care au cerut azil în Germania în ultimii ani au primit statutul de protecție”, mai explică Kopp. Dreptul internațional consacră dreptul la nereturnare.
Exact, cererile de azil din partea cetățenilor georgieni s-au ridicat la 8.414 în 2023, reprezentând mai puțin de trei procente din totalul cererilor. Cu toate acestea, aproape toate cererile au fost respinse pe baza faptului că Georgia are un statut de protecție scăzut.
În acest sens, nici Moldova, înregistrată recent ca țară de origine sigură, și nici Marocul nu fac parte din primele zece țări de origine.
„Numai țări sigure
În contextul politico-social, Georgia a fost recunoscută oficial de Germania ca „țară de origine sigură” abia în decembrie. Țările de origine enumerate ca fiind sigure se bazează pe presupunerea că cetățenii nu se confruntă cu persecuții din partea statului și că există sisteme democratice eficiente.
Profesorul Marc Helbling de la Universitatea din Mannheim a declarat pentru EUobserver că este „important ca Germania să trimită migranții înapoi doar în țările de origine sigure. Acordurile cu Georgia și Moldova au fost deja criticate, deoarece unele minorități sunt discriminate, iar influența rusă este, de asemenea, în creștere în ambele țări”.
În prezent, o cincime din teritoriul Georgiei a fost anexată și se află sub ocupație rusă de facto din 2008. De fapt, anul trecut, Belgia a eliminat Georgia de pe lista sa de țări de origine sigură.
Între timp, Germania nu recunoaște Marocul ca țară de origine sigură – ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la legitimitatea acordului.
Astfel, ONG-urile semnalează măsurile de reprimare a libertăților civile și incriminarea dură a disidenței în Maroc – Human Rights Watch semnalează un „ecosistem de represiune” care a dus la încarcerarea jurnaliștilor, a activiștilor și a avocaților opoziției.
În anul 2022, autoritățile marocane și spaniole au împiedicat în mod violent solicitanții de azil să treacă în Melilla, Spania. Cel puțin 23 de persoane au murit ca urmare a acestui incident, iar experții ONU au raportat 37. Nu mai departe de luna trecută, autoritățile marocane au încarcerat peste 1.000 de persoane care încercau să treacă în Europa.
În precizările sale, „Guvernele negociază adesea la nivel de stat fără a lua în considerare ce înseamnă pentru persoanele implicate”, a explicat pentru EUobserver Dr. Marcus Engler de la Centrul german pentru integrare și migrație.
Guvernul de extremă dreapta din Italia a ajuns la un acord cu Albania pentru ca aceasta să găzduiască un număr presupus de 36.000 de solicitanți de azil. Programul Marea Britanie-Rwanda are ca scop deportarea celor care sosesc în Marea Britanie în țara din Africa de Est – unde vor rămâne dacă cererile sunt acceptate.
Danemarca a purtat discuții similare cu Rwanda înainte de a se retrage, dând prioritate unei abordări la nivelul UE.
Nancy Fraser, ministrul de interne al Germaniei, și-a exprimat îndoielile cu privire la planul Marii Britanii de a expulza solicitanții de azil în Rwanda. Cu toate acestea, Der Spiegel relatează că Faser analizează posibilitatea de a externaliza procedurile de azil către țările de tranzit și țările terțe.
Aşadar, „O preocupare serioasă este că nu există un prag clar și obiectiv pentru ca o țară să fie considerată sigură”, spune Engler. „În orice caz, nu ar trebui să fie la latitudinea guvernelor să declare singure ce constituie o țară de origine sigură. Acest lucru trebuie să fie elaborat de organisme independente care lucrează în cadrul unui proces transparent.”
Sursa: euobserver.com
