În urmă cu doar câteva săptămâni, acordul de detenție arbitrară dintre Italia și Albania, propus în noiembrie, părea împotmolit în obstacole juridice și politice. Dar, într-o accelerare îngrijorătoare a planurilor, parlamentul italian este acum pe cale să finalizeze ratificarea acordului, iar Curtea Constituțională albaneză a dat undă verde posibilității ca parlamentul albanez să facă același lucru, ceea ce este așteptat în câteva zile.
În urma acestor decizii cruciale o propulsează pe prim-ministrul italian, Giorgia Meloni, mai aproape de punerea în aplicare a propunerii sale de a reține în mod arbitrar mii de refugiați și migranți salvați pe mare de navele italiene în centre de detenție situate în Albania – în afara teritoriului UE.
În ciuda îngrijorărilor serioase exprimate de comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, de experți juridici, de reprezentanți ai societății civile și de numeroși parlamentari din ambele state, Comisia Europeană a ales până acum o poziție alarmantă, dacă nu chiar coluzivă, cu privire la legalitatea acordului dintre Italia și Albania.
Astfel, comisarul CEU pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a afirmat că acordul nu încalcă legislația UE, deoarece funcționează „în afara legislației UE”. Această afirmație se bazează pe o evaluare juridică preliminară care nu a fost împărtășită Parlamentului European.
În decembrie anul trecut, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăudat acordul ca fiind un „exemplu pozitiv de gândire ieșită din comun”.
Concret, Italia afirmă că persoanele salvate de navele sale și reținute în Albania își vor păstra dreptul de a solicita azil în Italia și că „persoanele vulnerabile” nu vor ajunge în centrele din Albania. Cu toate acestea, planul reprezintă amenințări tangibile la adresa drepturilor omului pentru toate persoanele afectate de el, atât pe mare, cât și pe uscat, încălcând astfel legislația UE și internațională.
În plus, acordul încalcă în mod evident obligația Italiei de a debarca persoanele salvate pe mare cât mai repede posibil după ce au fost salvate. Acest acord ar putea însemna două-trei zile pe mare în timp ce navele călătoresc din Mediterana Centrală până în portul albanez Shengjin.
Persoanele de la bordul navelor de salvare identificate ca fiind „vulnerabile’ ar fi apoi transferate din nou, de data aceasta în Italia, ceea ce le-ar face călătoria și mai lungă. Aceștia ar fi cei norocoși.
Ceilalți, inclusiv cei ale căror nevoi ar putea fi ratate ca nefiind vizibile imediat – cum ar fi victimele torturii, ale traficului de persoane sau ale violenței de gen, minorii în vârstă, persoanele cu probleme de sănătate mintală – ar fi debarcați și reținuți în Albania.
Pe fondul incertitudinii cu privire la multe detalii, acordul precizează clar că cei care sunt trimiși în Albania nu vor putea părăsi centrele în timpul procesării. Acest lucru îi supune unei detenții automate, care este în mod inerent arbitrară și, prin urmare, încalcă legislația italiană, internațională și a UE.
În contextul planurilor, solicitanții de azil care sosesc la centrele din Albania vor fi supuși unei așa-numite „proceduri la frontieră”, care presupune procesarea accelerată a cererilor de azil la frontieră, în conformitate cu legislația italiană și a UE. Odată cu reformele anticipate cu privire la Pactul UE privind migrația și azilul, durata procedurilor de frontieră se prelungește până la șase luni în total (chiar mai mult în unele cazuri), în timp ce, în conformitate cu legislația italiană, persoanele pentru care autoritățile solicită îndepărtarea pot rămâne în detenție chiar și 18 luni.
Jurisdicția italiană – de la distanță
Guvernul italian a promis că jurisdicția italiană va fi menținută, ceea ce înseamnă că persoanele salvate ar trebui să aibă acces la garanțiile stabilite de legislația italiană și de cea a UE.
Cu toate acestea, în cadrul acestui acord, dreptul de a solicita azil, inclusiv accesul la proceduri de azil echitabile și eficiente, ar fi redus în mod semnificativ, având în vedere distanța fizică dintre persoanele reținute în Albania și autorități și alte persoane care joacă un rol-cheie în deciziile care le afectează – cum ar fi comisiile de azil, avocații și judecătorii.
Între timp, întrebări serioase rămân fără răspuns, cum ar fi: vor putea oamenii să primească asistență de calitate din partea unui avocat ales de ei, în special atunci când asistența juridică și interviurile se fac exclusiv de la distanță?
Practic, esența problemei este că Italia alege bucățile de legislație a UE pe care intenționează să le aplice, lăsând deoparte garanțiile oferite de legislația UE, cum ar fi obligația de a evita detenția arbitrară și automată a solicitanților de azil și de a se asigura că sunt disponibile alternative.
Legea de ratificare în curs de aprobare de către parlamentul italian prevede că garanțiile juridice care provin din legislația UE se vor aplica în centrele din Albania „în măsura în care sunt compatibile” cu acordul.
În acest sens, urmând această abordare, guvernul Meloni nu numai că pregătește terenul pentru o serie de încălcări ale drepturilor omului, dar oferă și un model periculos pentru alte guverne.
Odată ratificat, acordul se poate confrunta în continuare cu provocări juridice – inclusiv un caz împotriva detenției automate a solicitanților de azil în temeiul legislației italiene, care tocmai a ajuns la Curtea de Justiție a UE. Dar alte instituții ale UE nu ar trebui să aștepte acest lucru.
Aşadar, Comisia Europeană trebuie să se abțină de la a aproba această abordare și, în schimb, să utilizeze toate instrumentele de care dispune – începând cu o evaluare juridică transparentă și detaliată a acordului dintre Italia și Albania – pentru a asigura aplicarea deplină de către Italia a legislației UE și internaționale.
Sursa: euobserver.com