Partidul Popular conservator din Spania a provocat duminică o mare înfrângere partidului socialist de guvernământ la alegerile locale și regionale, dar PP va avea nevoie de sprijinul partidului de dreapta Vox pentru a guverna în multe domenii.
Votul a fost un test crucial al stării de spirit naționale, iar câștigurile PP au fost sumbre pentru premierul Pedro Sánchez, sugerând că se va confrunta cu o luptă dificilă pentru a-i opri pe conservatorii încurajați la alegerile generale care vor avea loc în decembrie.
PP a câștigat 31,5% din voturi la alegerile municipale, față de 28,1% ale socialistului, cu 99% din voturi numărate. Aceste cifre au marcat o scădere cu un punct procentual pentru partidul de guvernământ față de alegerile din 2019, dar o creștere de nouă puncte procentuale pentru PP.
Partidul conservator, condus de Alberto Núñez Feijóo, nu a reușit totuși să-și asigure majoritățile absolute pe care și le-a dorit în multe legislaturi regionale și municipale, semnalând o nouă eră pentru dreapta spaniolă, deoarece va avea nevoie de coaliții sau pacte de vot cu Vox pentru a forma multe guverne. .
Cu Vox asigurând 7,2% din voturile municipale, rezultatele au ridicat, de asemenea, spectrul unei coaliții naționale PP-Vox, dacă dreptul prevalează la alegerile generale. Aceasta ar face din acesta primul partid de dreapta dur din guvernul central de la revenirea Spaniei la democrație, acum mai bine de 40 de ani.
Președintele Madridului Isabel Díaz Ayuso și-a consolidat poziția și a câștigat majoritatea absolută © Chema Moya/EPA-EFE/Shutterstock
Dar PP nu va avea nevoie de un partener de coaliție în regiunea Madrid, unde președintele în exercițiu Isabel Díaz Ayuso și-a consolidat poziția și a câștigat majoritatea absolută. Ayuso, al cărui brand de populism libertarian a făcut-o o vedetă politică, îl eclipsează frecvent pe liderul partidului său, Feijóo, și este văzută ca un viitor candidat la prim-ministru.
Pe măsură ce susținătorii PP sărbătoreau pe stradă în fața sediului partidului din Madrid și numărarea voturilor a continuat, partidul socialist a fost lăsat să-și plângă pierderea aparentă a puterii în fața unor posibile alianțe PP-Vox din regiunile Valencia – un clopot electoral – și Aragón, La Rioja și Insulele Baleare.
La nivel municipal, PP a dat afară primarii socialiști în locuri precum Sevilla, Valladolid și orașul Valencia, deși va avea nevoie de Vox pentru a guverna.
La Barcelona, unde politica națională nu era în joc, primarul de stânga Ada Colau a fost învins de Xavier Trias, un naționalist catalan pro-business și fost primar, care l-a acuzat pe titular pentru sentimentul că orașul și-a pierdut drumul. Trias, însă, va avea nevoie de voturile altor partide pentru a ajunge la majoritatea în consiliul orașului.
În toată Spania, PP a căutat să organizeze alegerile despre Sánchez, chiar dacă numele său nu era pe buletinul de vot, prezentându-l drept lipsit de scrupule și de neîncredere și căutând să valorifice nemulțumirea față de încheierea înțelegerii sale politice.
Premierul i-a înstrăinat pe unii spanioli bazându-se pe voturile parlamentare ale separatiștilor catalani și ale unui partid secesionist al partidului basc, ai cărui candidați electorali au inclus 44 de membri condamnați ai ETA, gruparea teroristă desființată, dintre care șapte găsiți vinovați de crime violente. Sánchez a fost, de asemenea, rănit de o lege greșită a consimțământului sexual, impulsionată de partenerul său de coaliție, partidul de stânga puternică Podemos, care a dus la reducerea pedepselor cu închisoarea a peste 1.000 de infractori sexuali condamnați.
Premierul și aliații săi au criticat PP pentru că a desfășurat o campanie negativă și au avertizat că partidul conservator va ajunge să reducă cheltuielile pentru serviciile publice, menționând în același timp că liderii săi naționali spun puțin despre planurile lor de guvernare.
Sánchez a decis că cel mai mare atu electoral al său este gestionarea economiei Spaniei, care are cel mai ridicat nivel de ocupare a forței de muncă din ultimii 15 ani și o inflație mai mică decât cea mai mare parte a restului UE. Dar salariile stagnante și prevalența locurilor de muncă de calitate scăzută au contat împotriva lui.
Sursa – www.ft.com
