Într-un mediu spațial complex, în schimbare și din ce în ce mai contestat, națiunile trebuie să adopte o abordare mai cuprinzătoare a guvernanței spațiale. Într-adevăr, intersecția dintre interesele comerciale, progresele tehnologice și imperativele de securitate națională pe orbitele noastre prezintă noi provocări.
Astfel, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a subliniat natura duală a tehnologiilor spațiale, care acum servesc atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare critice, cu o frecvență din ce în ce mai mare.
Concret, în timpul conflictului, sateliții de observare a Pământului, anterior dedicați monitorizării fenomenelor de mediu, sunt acum utilizați atât de forțele rusești, cât și de cele ucrainene pentru recunoaștere și culegere de informații în cadrul conflictului.
Prin urmare, protecția și reziliența capacităților spațiale au devenit critice. Țările din întreaga lume iau act de acest lucru. Iar recentul exercițiu militar AsterX al Franței este cel mai recent exemplu al eforturilor continue de consolidare a capacităților spațiale și de protejare a integrității activelor.
Demersul european pentru reglementarea spațiului
În ciuda creșterii exponențiale a activităților din acest domeniu, spațiul rămâne puțin reglementat. Ca răspuns, există în prezent un impuls evident pentru ca puterile regionale, cum ar fi UE, să legifereze și să protejeze accesul suveran la spațiu prin ceea ce ar putea fi descris ca o abordare cu două direcții: siguranța (preocupări legate de durabilitate) și securitatea (preocupări legate de apărare).
În acest sens, UE și-a reevaluat poziția privind spațiul ca domeniu militar. Strategia spațială pentru securitate și apărare din 2023 subliniază dependența tot mai mare a blocului de spațiu în acest context.
În plus, prima Strategie industrială europeană de apărare (EDIS) de până acum prevede implementarea unor proiecte-cheie, inclusiv Space Domain Awareness, programate pentru finalizare sau avansare până în 2035.
În paralel, UE promovează o utilizare sigură și durabilă a resurselor orbitale prin abordarea sa privind gestionarea traficului spațial. Agenția Spațială Europeană (ESA) încearcă, de asemenea, să avanseze agenda sustenabilității spațiale prin elaborarea Cartei Zero Debris.
Chiar dacă aceste eforturi sunt esențiale, adesea nu reușesc să observe legătura critică dintre promovarea siguranței spațiale și asigurarea securității generale. În domeniul spațial, provocarea presantă a congestiei orbitale necesită o recalibrare a strategiei.
Adaptarea strategiilor de apărare spațială
În momentul de faţă, starea mediului orbital este cu totul diferită de cea în care a intrat în vigoare primul tratat privind spațiul cosmic în urmă cu 60 de ani. Odată cu apariția noii industrii spațiale, numărul de sateliți care orbitează în jurul Pământului a crescut semnificativ, de la aproximativ 500 la 8 000 în ultimii douăzeci și cinci de ani. Ca urmare a acestei tendințe, cantitatea de resturi urmăribile și nedetectabile a crescut vertiginos, creând un mediu extrem de fragil pentru desfășurarea în siguranță a tuturor activităților spațiale.
Astfel, congestia orbitală crește riscul de coliziuni, reprezentând o amenințare directă pentru sistemele spațiale, inclusiv pentru apărare. În ciuda progreselor în ceea ce privește tehnologiile de supraveghere și urmărire a spațiului, nu toate deșeurile pot fi monitorizate și, prin urmare, evitate.
Mai mult, resturile rezultate în urma atacurilor cinetice și a altor atacuri adverse contribuie la fragilitatea întregului mediu orbital, fiind în același timp adesea neglijate în strategiile de apărare spațială. Avertizările recente ale Rusiei cu privire la dezvoltarea de arme nucleare spațiale evidențiază preocupări mai largi privind siguranța.
O eventuală utilizare a unei arme nucleare pe orbită ar avea ca rezultat un nor substanțial de resturi, ceea ce ar face ca orbitele apropiate să nu fie practicabile pentru utilizare. În timp ce este puțin probabil ca principalele națiuni care utilizează spațiul cosmic, precum Rusia, să își pună în pericol activele spațiale, alte națiuni, precum Iranul, ar putea încerca să echilibreze condițiile de joc.
Practic, strategiile actuale fac o diferențiere incorectă între preocupările legate de siguranță și securitate. Prin urmare, întreaga gamă de amenințări care apasă asupra integrității activelor spațiale este greu de identificat în cadrul unei singure strategii comune și, prin urmare, este dificil de abordat.
Cooperarea UE-Nato
În contextul viitoarelor legi și strategii, acestea trebuie să ofere o înțelegere cuprinzătoare a provocărilor la adresa accesului nostru suveran la spațiu. Având capacitatea de a stabili cerințe obligatorii pentru a reglementa accesul la piața sa internă, UE se află într-o poziție unică pentru a promova comportamente mai durabile.
La doar câteva săptămâni de la publicarea primei propuneri de lege spațială a Uniunii Europene (EUSL), blocul trebuie să recunoască interdependențele dintre siguranța și securitatea spațială.
Mergând mai departe și dezvoltând modelul francez AsterX, ar trebui încurajate, de asemenea, exercițiile militare de tip tabletop cu parteneri care împărtășesc aceleași idei. Scenariile care urmează să fie elaborate trebuie să ia în considerare riscurile de siguranță ca amenințări primare la adresa operațiunilor militare.
În plus, facilitarea schimbului de informații este esențială pentru consolidarea securității noastre comune în cadrul cooperării UE-Nato.
Sursa: euobserver.com