Mesajele politice extremiste referitoare la restricționarea azilului înainte de alegeri ar putea, de fapt, să determine mai multe persoane să se îndrepte spre Europa, susține un institut cu sediul la Viena.
Michael Spindelegger, care conduce Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD), spune că oamenii vor încerca să ajungă în UE înainte de a fi impusă orice măsură de reprimare electorală promisă împotriva solicitanților de azil.
Astfel, „Știm pentru că avem de-a face cu țările de origine și că potențialii migranți privesc acest lucru foarte serios”, a declarat el în comentarii pentru EUobserver miercuri (16 ianuarie).
În prezent, Germania se confruntă cu o creștere electorală de extremă dreapta a partidului Alternativa pentru Germania (AfD), în contextul în care recent au fost raportate întâlniri secrete ale oficialilor partidului lor cu mișcarea fascistă de dreapta Identitate pentru deportarea a milioane de cetățeni germani.
În prezent, AfD este acum al doilea cel mai popular partid din Germania, potrivit sondajelor. Dar retorica anti-migranți depășește, de asemenea, granițele UE.
Sau, o victorie a lui Donald Trump la prezidențialele americane din noiembrie ar putea, de asemenea, să atragă mai mulți cetățeni din Venezuela și Columbia să solicite azil în UE, spune Spindelegger.
„Nu au nevoie de viză pentru a merge acolo. [Spain]”, a spus el despre cele două naționalități – care se află deja în topul primelor cinci cereri de azil din întreaga UE.
În plus, comentariile lui Spindelegger au fost făcute, de asemenea, înaintea raportului anual al centrului, care prevede că intensificarea conflictelor globale va determina mai multe persoane să caute protecție în statele membre ale UE pe parcursul următoarelor 12 luni.
Într-un context global mai larg, marea majoritate a persoanelor care caută protecție și refugiu nu merg în Europa, ci rămân în țările vecine.
De exemplu, cu peste 3,4 milioane de refugiați și persoane similare care au nevoie de protecție, Iranul a devenit anul trecut a doua cea mai mare țară care găzduiește refugiați la nivel global, după Turcia.
Din datele Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR), cele 46 de țări cel mai puțin dezvoltate au găzduit peste 20% din totalul refugiaților, deși reprezintă mai puțin de 1,3% din produsul intern brut global.
Cu toate acestea, predicția ICMPD vine, de asemenea, în contextul în care țări precum Pakistan, Iran, Algeria și Tunisia iau măsuri drastice împotriva propriilor populații de migranți, pe fondul unui discurs xenofob care pune în pericol persoanele deja vulnerabile.
Tendința, conform cifrelor recente publicate de agenția Frontex, agenția de pază a frontierelor UE, pare să coroboreze previziunile ICMPD, având în vedere că numărul de intrări neregulamentare detectate în UE a ajuns la aproximativ 380 000 anul trecut, cel mai mare din 2016 încoace.
Cifra se referă la detecții, nu la persoane. Aceasta înseamnă că o persoană poate fi „detectată” de mai multe ori.
Dar acest lucru vine, de asemenea, în contextul în care anul trecut au fost depuse aproape un milion de cereri de azil, de asemenea cel mai mare număr din 2016 încoace. Cele mai multe proveneau din Siria, urmate de Afganistan, Venezuela, Turcia, Columbia, Pakistan și Bangladesh.
Fiecare dintre acestea este răvășită de propriile crize specifice, care se întind pe conflicte, greutăți economice și regimuri și politici adesea represive.
Talibanii din Afganistan, de exemplu, au emis aproximativ 50 de edicte, ordine și restricții în decurs de doi ani de la revenirea la putere la Kabul.
Printre acestea se numără interzicerea accesului femeilor și al fetelor la educație, obligarea lor de a purta acoperiri complete ale corpului atunci când se află în public și interzicerea accesului acestora la săli de sport, băi publice, parcuri publice și parcuri de distracții.
Gaza și Israel
Asediul de război israelian asupra Fâșiei Gaza nu a făcut decât să sporească suferințele palestinienilor, care se confruntă cu un atac fără precedent care a ucis aproape 25.000 de persoane în bombardamente fără discriminare și ofensive terestre.
Este posibil ca unii să fugă, posibil prin Egipt și apoi în Libia înainte de a lua ambarcațiuni spre Europa, spune Spindelegger.
Dar este puțin probabil ca mulți palestinieni din interiorul Gaza să plece și ei, de teama unei strămutări permanente similare cu „Nakba” [catastrophe] din 1948, când aproximativ 700.000 de persoane au fost forțate să își părăsească locuințele.
Acum apar rapoarte conform cărora palestinienii sunt împinși înapoi de autoritățile grecești, potrivit Aegean Boat Report, un ONG cu sediul în Norvegia.
În ciuda statutului lor de apatrizi, statele UE au emis anul trecut puțin sub 5 000 de decizii pozitive prin care au acordat palestinienilor un anumit tip de protecție, potrivit biroului de statistică al UE, Eurostat.
Sursa: euobserver.com
