Germania și Franța dețin în prezent cheia pentru deblocarea negocierilor privind directiva UE de combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care au intrat în impas din cauza includerii violului în textul final.
„Doar ‘da’ înseamnă da. Acest lucru trebuie să fie clar și trebuie să fie inclus în directivă”, a subliniat Iratxe García Pérez, liderul socialiștilor și democraților (S&D), în timpul unei dezbateri în parlament săptămâna trecută.
În acest sens, Comisia Europeană a propus legislația încă de la 8 martie 2022, cu scopul de a crea unele standarde minime și un set comun de sancțiuni în întreaga UE pentru a eradica violența de gen.
Consiliul și-a adoptat poziția în iunie, iar Parlamentul în iulie, dar, de la începutul trilogiilor, unele state membre au împins negocierile pe plan juridic, stârnind îngrijorări cu privire la competențele UE în acest domeniu – și întârziind un acord.
În cadrul unui nou trilog care este programat pentru 13 decembrie, sub președinția spaniolă a Consiliului, iar începând de joia aceasta (30 noiembrie), mai multe state membre sunt înclinate să spună mai degrabă nu decât da includerii violului ca sex non-consensual în textul final.
În opinia sa, „Minimul nostru [the parliament’s] este o legislație privind violul bazată pe consimțământ, așa cum se menționează în Convenția de la Istanbul. Nu mergem mai jos de atât, pentru că orice altă legislație nu ar însemna să protejăm suficient de mult viața femeilor și fetelor”, a declarat joi, la Bruxelles, Evin Incir (S&D), unul dintre eurodeputații de frunte în acest dosar, în fața unui mic grup de reporteri.
Iar pentru adoptarea directivei, este nevoie de o majoritate calificată, ceea ce înseamnă că 15 delegații reprezentând cel puțin 65% din populația UE trebuie să voteze în favoarea textului.
Până în prezent, 11 țări și-au exprimat intenția de a susține includerea acesteia: Belgia, Grecia, Italia, Finlanda, Slovenia, Cipru, Austria, Suedia, Luxemburg, Croația și Spania.
Pentru un rezultat pozitiv, acum, toți ochii sunt ațintiți asupra a două dintre marile țări ale UE care s-au opus includerii violului ca sex neconsensual în directivă, Franța și Germania. Și, mai precis, asupra a doi bărbați, premierul francez Emmanuel Macron și ministrul german al justiției Marco Buschmann.
Astfel, „Eliminarea acestui [a consent-based definition of rape] ar submina esența acestei directive de referință și eficacitatea sa în ceea ce privește asigurarea protecției victimelor și supraviețuitorilor violului pentru anii care vor urma”, a scris ONG-ul Human Rights Watch (HRW) într-o scrisoare adresată săptămâna trecută guvernului francez.
Pentru eurodeputatul Incir, decizia lor este o chestiune de „voință politică”, deoarece atât serviciile juridice ale Parlamentului, cât și cele ale Consiliului au concluzionat că există suficiente temeiuri juridice pentru a include violul în directiva UE.
În prezent, 13 state membre aplică definiții bazate pe consimțământ pentru a incrimina violul, iar 14 dintre ele nu și-au aliniat încă definițiile la standardele internaționale în acest domeniu, potrivit HRW.
În cazul în care nici Germania și nici Franța nu votează în favoarea legislației bazate pe consimțământ, ar mai exista o șansă de a trece textul, „dar ar fi o provocare mai mare”, a spus Incir.
În prezent, negociatorii Parlamentului se așteaptă să se ajungă la un acord în următoarele trilogii, dar dacă nu, ar mai fi timp să se ajungă la un acord înainte de sfârșitul președinției spaniole sau în timpul viitoarei președinții belgiene, care începe la 1 ianuarie 2024.
Aşadar, Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE) estimează că costul violenței de gen este de 366 de miliarde de euro pe an. Violența împotriva femeilor reprezintă 289 de miliarde de euro din această sumă. Cele mai mari costuri provin din consecințele fizice și emoționale, din serviciile de justiție penală și din producția economică pierdută.
Sursa: euobserver.com
