La începutul acestei luni, la congresul lor de la Lyon din weekend (2-4 februarie), partidele Verzilor din Europa au ales doi eurodeputați veterani ca Spitzenkandidaten (candidați de top) pentru viitoarele alegeri europene: eurodeputatul german Terry Reintke și eurodeputatul olandez Bas Eickhout. Campania lor electorală are loc pe fondul protestelor fermierilor din Europa, care susțin că sunt presați de reglementările ecologice, de liberul schimb și de criza costului vieții.
Mai devreme, luni (5 februarie), cei doi, împreună cu alți eurodeputați verzi, au trimis o scrisoare înalților oficiali europeni, inclusiv președintelui Comisiei Europene Ursula von der Leyen, în urma recentelor întârzieri și concesii, pentru a semnala că „măsurile pe termen scurt nu ar trebui să diminueze schimbările sistemice pe termen lung care sunt necesare de urgență”.
Urmările protestelor fermierilor belgieni de săptămâna trecută de la Bruxelles.
În opinia lor, verzii subliniază că relaxarea normelor de mediu care protejează suveranitatea alimentară pe termen lung a UE este un „nonsens”. În schimb, ei indică drept cauza problemei dificultatea generală a agricultorilor care încearcă să trăiască din munca lor.
Astfel, „Ei sunt prinși într-un sistem care îi strivește. Liberalizarea piețelor noastre agricole nu funcționează”, se arată în scrisoare.
În acest sens, EUobserver a stat de vorbă la Lyon cu Eickhout, vicepreședinte al Comisiei pentru mediu din Parlamentul European, în care s-a alăturat în 2009, pentru a discuta despre protestele agricultorilor, precum și despre provocările cu care se confruntă Green Deal și despre prioritățile grupului pentru următoarele alegeri.
Din ce motiv au fost aleși cei doi candidați de top în loc de unul singur?
În viziunea sa, Totul se reduce la egalitatea de gen. Am văzut prea mulți bărbați plictisitori, așa cum am spus în discursul meu, gândindu-mă și la campania din Germania, așa că am vrut să ne asigurăm că există întotdeauna o femeie în cursă, iar acum a existat chiar posibilitatea de a avea două femei. Tot pe mine m-au ales [in the second round], dar, bineînțeles, pentru a ne asigura că avem un echilibru de gen în reprezentarea noastră, a precizat pentru început Bas Eickhout.
Și din punctul dumneavoastră de vedere, de ce dumneavoastră? Ați fost deja aleasă să candidați în calitate de candidat principal la ultimul concurs, în 2019.
Cel puțin, concluzia este că am făcut o treabă bună în 2019. Altfel, cred că nu m-ar fi reales.
În toți anii în care am fost în Parlamentul European, cred că am investit întotdeauna în consolidarea reală a familiei verzi din întreaga Europă. Nu am fost niciodată un politician care doar stă în „bula de la Bruxelles”, face un singur lucru și apoi pleacă acasă. Cred că asta este ceea ce văd mulți oameni.
Sunt cunoscut în familia verde și asta ajută, dar aduc și acreditări verzi. Am lucrat în domeniul științei înainte de a intra în politică și am lucrat la toate politicile ecologice la care vă puteți gândi, iar aceasta este o prioritate puternică pentru noi.
A existat ceea ce am putea numi o „oboseală de reglementare” atunci când vine vorba de politicile de mediu, deci cum veți menține sau apăra „Green Deal” în timpul viitoarelor alegeri?
Există trei motive foarte clare pentru care Green Deal trebuie să fie continuat. În primul rând, criza climatică nu a făcut decât să se agraveze și, în fiecare vară, vorbim despre mai multe fenomene climatice extreme. Iar acum vom face campanie ca și cum aceste extreme nu ar avea loc. Și apoi ce se va întâmpla? În august, vom vorbi despre inundații, secete, incendii de pădure și așa mai departe. Nimic nu s-a schimbat. Așa că politicienii care au spus că acest lucru este crucial în 2019, unde sunteți acum? Clima nu s-a schimbat, știți? Deci acesta este primul motiv, pentru că nu am rezolvat problema.
În al doilea rând, cea mai mare problemă pentru industria noastră, și știu că unii vor spune că este vorba de birocrație și toate astea, dar nu. Cea mai mare problemă este că banii de investiții nu vin în Europa. Și de ce nu? Din două motive: suntem fragmentați și nu știm clar unde vrem să mergem. Iar aceste două lucruri nu sunt atractive pentru investitori. Și, prin urmare, cel mai stupid lucru pe care îl puteți face acum este să schimbați un program pe care l-ați început în 2019 ca soluție pentru o economie viitoare. Aceasta este problema industriei noastre. Această direcție total neclară a direcției în care se îndreaptă Europa. Trebuie să menții cursul, iar asta așteaptă industria, pentru că o iau razna cu toate aceste schimbări.
Cred că al treilea motiv este că lumea se schimbă. Uitați-vă la ce a făcut Joe Biden cu IRA. [the Inflation Reduction Act]. Nu a putut fi numită investiție verde, deoarece atunci nu a putut să-i convingă pe republicani să se alăture. Așa că a fost numită Legea privind reducerea inflației, deși nu are nimic de-a face cu reducerea inflației. Este un program de investiții pur ecologic.
Și China face politică industrială. Mașina electrică este cel mai bun exemplu, unde se analizează întregul lanț de aprovizionare, investind în baterii și mergând cu adevărat acolo. Iar acum au devenit cel mai mare exportator de automobile, așa că lumea se schimbă. Cursa ecologică a început, iar în acel moment, conservatorii spun „hai să facem o pauză”. În timp ce lumea nu se va opri. Și atunci, singurul mod în care putem fi competitivi este prin această inovație. Noi am opri acest lucru. Ne omoară, așa că pentru mine este atât de clar că trebuie să continuăm acest lucru [the Green Deal].
Cum credeți că ar trebui abordată criza cu care se confruntă agricultorii europeni? Spuneți de ceva vreme că sistemul alimentar nu funcționează pentru majoritatea agricultorilor. [as 80 percent of the subsidies go to only 20 percent of the farmers], dar majoritatea ochilor sunt acum ațintiți asupra dumneavoastră, căutând pe cineva pe care să dea vina.
Nu va fi ușor. Am văzut asta și în Olanda, dar cred că există și o mare parte a fermierilor care înțeleg că ceva trebuie să se schimbe. Deși, dacă nu sunteți pregătiți pentru schimbare, atunci bineînțeles că nu vă plac verzii, pentru că noi aducem întotdeauna un mesaj de schimbare. Dar partea fascinantă este că, atunci când ne uităm la dezbaterea privind agricultura, vorbim despre sinucideri de fermieri în fiecare zi, despre fermieri care se retrag din activitate. Vedem că numărul fermierilor scade deja de zeci de ani. Deci, practic, ne aflăm într-un sistem în care nimeni nu este mulțumit, iar reacția este „să nu ne mișcăm”, „să nu schimbăm nimic”. Putem avea o discuție lungă despre care este răspunsul corect, dar, cu siguranță, a nu schimba nimic nu este un răspuns. Și cred că aici intervine rolul nostru, al verzilor. Suntem pregătiți să dăm formă. Vrem să schimbăm sistemul.
În plus, putem chiar să arătăm în comportamentul nostru de vot că nu am sprijinit această politică agricolă și Mercosur etc., dar cred că arată într-un fel că vrem să schimbăm sistemul. Așa că, dacă sunteți deschiși la schimbare și vă dați seama că ceva trebuie să se schimbe, acela este momentul în care adunați rahatul și apoi putem discuta. Pentru că atunci, desigur, cea mai mare îngrijorare, așa cum am spus, este că unde se duc profiturile? Profiturile nu ajung la fermieri, ci la supermarketuri. Și acesta este exact sistemul liberal, sistemul economic care îi dezamăgește pe fermieri. Ei bine, ghiciți ce? Noi vrem să schimbăm acest sistem economic. Deci nu este o singură replică, ci una mai complicată, dar, în cele din urmă, aici toți fermierii își dau seama că ceva trebuie să se schimbe.
La protestul fermierilor de săptămâna trecută de la Bruxelles, a fost afișat un banner mare pe care scria „Stop liberului schimb”. Acesta este mesajul pe care doriți să îl transmiteți agricultorilor europeni?
Nu este vorba despre închiderea piețelor externe. Problema cu liberul schimb este modul în care este urmărit acum de către conservatori, care deschid piețele, ceea ce duce la un teren de joc inegal, deoarece fermierul brazilian nu este responsabil pentru toată legislația de mediu pe care o aveți în Europa. Deci, desigur, fermierul care simte deja presiunea, care abia își câștigă existența, primește concurență din exterior, unde se gândește: cum pot concura cu asta? Și de aceea am luptat împotriva acestor acorduri de liber-schimb. Am luptat împotriva CETA, iar toți politicienii conservatori au semnat CETA cu Canada. Ei bine, marii beneficiari ai acestui acord sunt sectorul cărnii de vită, marii jucători, nu fermierii. Așa că acest lucru trebuie să înceteze.
Această ideologie a conservatorilor, conform căreia comerțul liber ne va face pe toți mai buni, cred că s-a dovedit a fi greșită de atâtea ori până acum. Iar această idee că vom avea o economie mai bună, că vom avea o economie mai bună, că vom beneficia cu toții, nu se întâmplă. Și nu face decât să-i pună și mai mult la zid pe fermieri. De aceea suntem pentru o cu totul altă [kind of] comerț.
Întotdeauna vom avea comerț, nu-i așa? Adică, Europa este dependentă de resurse și nu putem produce totul noi înșine. Putem produce mai mult, dar nu totul. Acesta este modul în care trebuie să privim aceste acorduri comerciale. Ele trebuie să fie durabile în ambele direcții, trebuie să fie reciproce. Cred că aceasta este agenda noastră. Și, în acest sens, se poate rezuma la „fără liber schimb”. Pot să subscriu la acest lucru.
În afară de propunerile de abordare a crizei climatice, ce alte priorități se vor regăsi în agenda Verzilor?
Cred că o agendă politică cheie va fi: va exista loc pentru investiții? Iar marea provocare este: va reveni austeritatea în Europa?
Vedeți în cercetare ce a făcut austeritatea. Ne-a redus cheltuielile sociale, deci ne-a omorât sistemul de protecție socială, și exact acolo unde a lovit cel mai tare se vede ascensiunea extremei drepte. Și există pericolul ca austeritatea să revină, deoarece unii dintre acești politicieni conservatori spun din nou „nu, dar, știți, disciplina bugetară este cel mai important lucru de care avem nevoie”. Îmi pare rău, într-o lume în care suntem într-o cursă globală, în care ne vom reforma întreaga economie, iar aceiași conservatori pun semnătura pe neutralitatea climatică în 2050, asta înseamnă o economie complet diferită.
Cu Ucraina, o democrație foarte instabilă la granițele noastre, unde trebuie să investim, unde știm că trebuie să fim mai independenți ca Europa, pentru că nu ne putem baza pe Statele Unite așa cum o făceam înainte. Acestea sunt programe de investiții masive. Și dacă, pe lângă acestea, spunem „oh, dar trebuie să avem austeritate”, atunci uităm cu adevărat de țesutul social. Acesta este unul dintre cele mai mari pericole atunci când vorbim despre Europa socială, revenirea agendei de austeritate, și permiteți-mi să fiu foarte clar: vom lupta împotriva acestui lucru.
Sursa: euobserver.com
