10 ani de la moartea lui Dan Spătaru – documentar

Dan Spătaru, unul dintre cei mai iubiți cântăreți români ai tuturor timpurilor, s-a născut la 2 octombrie 1939, în localitatea Aliman, județul Constanța, într-o familie de învățători.

Și-a petrecut copilăria și adolescența la Aliman, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor.

Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, fotbalul. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă, pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte”. Aici a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A jucat la „Progresul”, apoi la „Știința București”.

 Când era în anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților”, în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară.

Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a remarcat. L-a ascultat odată la „Mon Jardin” și a făcut cu el lecții. Primele piese interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată, la o terasă, l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a scris aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea”, de Temistocle Popa.

La televiziune a debutat într-un spectacol înregistrat la Casa de cultură a studenților, alături de Petre Geambașu. Melodiile ”Amintiri, amintiri” de Camelia Dăscălescu și ”Amor, mon amour, my love” devin șlagăre, atrăgându-i o largă simpatie din partea publicului. În 1965 devine celebru, înregistrând la Radio melodia ”Nu-ți fie teamă de-un sărut” de Camelia Dăscălescu.

Timp de doi ani, din 1965 și până în 1967, a lucrat ca metodist la Casa de cultură a studenților ”Grigore Preoteasa” din București, apoi a activat în cadrul Teatrului ”Fantasio” din Constanța, în perioada 1972-1978. Aici o cunoaște, în anul 1972, pe viitoarea soție, Sida. S-au căsătorit în 1974 și au avut o fiică, Dana.

În 1969 obținea prima recunoaștere a talentului său: Premiul de interpretare la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, cu melodiile ”Cu cine semeni dumneata” și ”Țărăncuță, țărăncuță”. Dintre șlagărele care l-au făcut celebru mai amintim: ”Ale tale”, ”În rândul patru”, ”Trecea fanfara militară”, ”Nu-ți șade bine când plângi”, ”O sută de stele”, ”Ai trecut iar pe strada mea”, ”Scara de mătase”, ”Nu m-am gândit la despărțire”, ”Drumurile noastre”.

Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: ”Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”, declara artistul într-un interviu.

A murit la 8 septembrie 2004, în urma unui atac de cord, la nici 65 de ani. În memoria artistului, anual este organizat, la Medgidia, festivalul care îi poartă numele. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata