105 ani de la naşterea scriitorului şi dramaturgului Eugen Ionescu

Debutul său răsunător în dramaturgie este urmat de o serie de piese reprezentative pentru arta sa: ”Lecția” (1951), ”Scaunele” (1952), ”Victimele datoriei” (1953), ”Jacques sau supunerea” (1955; în 1977 piesa va apărea la Theatre de la Ville în montarea lui Lucian Pintilie), ”Ucigaș fără simbrie” (1959, piesă jucată și la București, în 1968), ”Rinocerii” (1960, montată pe scena Teatrului de Comedie din București, în 1962), ”Regele moare” (1962, premieră la Teatrul Național București, în 1964), ”Pietonul aerului” (1963), ”Setea și foamea” (1966, jucată la Comedia Franceză și distinsă cu Prix du Brigadier). În 1961, piesele lui aveau reprezentații în 35 de țări. Aproape toate piesele sale au apărut și în traducere românească, fiind montate pe numeroase scene din țară, după 1989.

Din 1971, Eugen Ionescu este ales membru al Academiei Franceze și își rostește tradiționalul discurs de primire, la 25 februarie.

Articolele sale polemice reunite în volumul de atitudine politică ”Antidotes” (1977) îl definesc ca luptător pentru eliberarea spirituală a conștiinței umane

Între 3 și 13 august 1978, a avut loc evenimentul ”La Decade Ionesco”, unde, timp de zece zile, mai mulți specialiști în opera lui Ionesco din întreaga lume (Claude Abastado, Roger Bensky, Mircea Eliade, Martin Esslin, Henri Gouhier, Jeanyves Guérin, Gelu Ionescu, Emmanuel Jacquart, Pierre Larthomas, Michel Lioure, Yves Moraud, Jean Onimus, Michel Pruner, Paul Vernois, Colette Weil) s-au reunit într-un castel din Normandia. La evenimentul organizat de Paul Vernois și Marie-France Ionesco au fost prezenți, în ultimele zile, și Eugene și Rodica Ionesco. O parte din contribuțiile participanților au fost publicate în volumul ”Ionesco. Situation et perspectives”, coordonat de Paul Vernois și Marie-France Ionesco.

În 1987, a fost distins cu medalia de onoare a orașului Paris și alte două medalii de aur (Saint-Etienne și Saint-Chamond).

Dramaturgul s-a dovedit a fi un neobosit opozant al dictaturii comuniste din România, în 1989 denunța genocidul cultural, procesul de subdezvoltare din țară într-un rechizitoriu prezentat Comisiei politice din Bruxelles. La începutul lunii martie 1989, 710 scriitori, inclusiv Eugene Ionesco și Samuel Beckett, au semnat o declarație de susținere a dreptului universal de exprimare a opiniilor. La 7 mai 1989, a primit Premiul Moliere. La 30 decembrie 1989, Ionesco și Emil Cioran au devenit membri de onoare ai Uniunii Scriitorilor Francezi.

Eugene Ionesco a fost membru al Comitetului internațional al scriitorilor pentru libertate (C.I.E.L.), care militează pentru supravegherea respectării drepturilor omului în toate țările și pentru libertatea oamenilor de știință, a scriitorilor și artiștilor.

S-a stins din viață la 28 martie 1994, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

În mai 2008, la sediul UNITER din București, a fost lansat, în premieră, în variantă bilingvă româno-spaniolă, volumul ”Sclipiri și teatru”/ ”Destellos y teatro”, care cuprinde povestiri scurte și texte inedite ale dramaturgului de origine română, dintre care unele nu erau cunoscute decât în versiuni alterate de cenzura comunistă.

Centenarul nașterii marelui dramaturg francez, de origine română, Eugen Ionescu (Ionesco) a fost sărbătorit pe tot parcursul anului 2009, pe plan internațional, sub sigla UNESCO. În cadrul sesiunii științifice ”Centenar Eugen Ionescu”, din 26 noiembrie 2009, dramaturgul Eugen Ionescu a fost numit academician post-mortem. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata